De la ultimul post legat de progresele privind motricitatea Dariei , respectiv mersul biped 
a trecut aproape o luna.Daca acum o luna mergea sustinuta de ambele manute , impiedicata si parca cu doua picioare stangi , lucrurile stau altfel acum .Progresele sunt vizibil de alta amploare.Merge sustinuta doar de o manuta sau tinuta de tricou din spate.Face cativa pasi si singura insa aterizeaza in bratele mele imediat 
.O singura problema are : nu poseda notiunea de mers , ci de alergat 
.Este foarte grabita , asta pentru ca e un proces total nou , necunoscut ei pana acum si pe deasupra unul care ii aduce o enorma placere.Deja nu mai are rabdare in carucior.Cum ajungem in parc se cere imediat jos.Intampinam dificultati si cu insistenta ce o caracterizeaza la urcatul scarilor si bordurilor.Le urca necontenit pana oboseste.Este foarte fericita cand vede scari , borduri sau orice altceva care ii solicita pasul ridicat .S a pricopsit chiar si cu o mica vanataie pe picior de la scarile pe care le tot urca si le coboara 
. Este din ce in ce mai curioasa de tot ce se afla pe langa ea , mai ales acum cand o ajuta si noua postura de explorare.Mai nou a descoperit piticii din curte pe care ii numeste “abu” .O incurajez zilnic , chiar avem program stabilit de mers , poate in scurta vreme va avea curaj sa mearga singura si nesustinuta.Poate de ziua ei???
Update pe mers- episodul II
iunie 14, 2010 la 09:02 (Progrese)
alexandrescudaniela a zis,
iunie 15, 2010 la 07:53
Doream sa-ti zic ca-mi place mult deschiderea aceea la casa, foarte misto ideea. Cand o sa ne facem casa o sa procedez la fel.
Dariuta vad ca se descurca oricum bine la mers. Parerea mea e sa o lasati sa mearga singurica. Din experienta va zic ca e momentul. Dar pe iarba incercati. O sa mai si cada.
povesteadarieinicole a zis,
iunie 15, 2010 la 12:55
Este sa stii.Avem si mult spatiu , curte mare , asa ca am putut sa construim cum am vrut, n am fost fortati de lipsa spatiului.Acasa , stii ca nu o pot lasa , din cauza gresiei, dar pe iarba o mai lasam sa stii , numai ca vine in nas dupa vreo 3 pasi
.Repetam intr una ….poate reusim pana la ziua ei sa postam filmulet cu mersul nesustinut 
.
cojocarii a zis,
iunie 17, 2010 la 06:59
cat e de fericita atunci cand merge!!
… si ce placere are sa treaca pragul!!
Sa mai zic o data?? Mai zic, ca am de ce! E fumoasaa tare Dariuca!
… Am asa un sentiment ciudat cand o privesc… poate si pentru ca Maria ii seamana putin… Nu stiu de ce, dar Daria reuseste de fiecare data sa ma duca intr-o lume a viselor, facandu-ma sa vizualizez o imagine a unui viitor nu foarte indepartat al Mariei.
Pupam.
povesteadarieinicole a zis,
iunie 17, 2010 la 12:22
Da mai.Sunt setati toti copiii , jur.Adora sa urce niste scari de zici ca cine stie ce activitate interesanta desfasoara
.Ma rog, pentru ei e interesant si scaunul de bucatarie 
.Ti am zis si eu ca bebelinele astea doua seamana , ma gandeam ca poate sunt eu dusa cu pluta si vad alte poze 
.Asa este …..copiii astia au puterea sa ne duca mult mai departe decat am putea gandi , intr o lume mult mai buna , mai frumoasa .Mi se intampla si mie.De asta profit de fiecare secunda petrecuta cu Daria , pe undeva ne retraim copilaria prin ei .Apropo , mai vrem si noi poze pe blog cu Maria 
.De fapt , stai ca vine botezul ….obligatoriu poze !!!Pupam si noi!