Povestea mea- leapsa

Am mai spus.Nu mi place sa raman datoare, nici macar moral :).Asa ca , profit de o repriza de somn a piticei si raspund cu drag invitatiei Luminitei.Bun.Toata copilaria , de fapt pana pe la vreo 8 ani , ne am petrecut o schimband generatii de prieteni , de gradinite  si de scoli.Tata era politist, iar pe vremea aceea era la ordinea zilei mutatul dintr o parte in alta.Ne am mutat de 2 ori , pana sa ne stabilim intr un loc.Nu a fost prea grozav.De abia apucam sa ne facem prieteni, sa ne integram in mediul nou , sa ne cunoastem educatoarele, colegii  ca trebuia sa ne mutam.Pana pe la 7 ani am stat la casa.Asa cum ne doream, cu curte mare , cu verdeata , cu spatiu de alergatura ,  aveam un catel pe care culmea il chema Ursu , asa cum se numeste ciobanescul nostru de acum si  pe  Mara , cainele politist al tatalui meu , care era mascota noastra, normal, ca doar eram trei copii plini de energie, de idei care mai de care etc.Cand imi amintesc cate faceam , Doamne…Am fost de fapt 4 copii……fratele nostru, Alin se numea , a murit la 1 an si jumatate.Nu am amintiri despre el , eram mult prea mica , l am cunoscut mai tarziu,  din poze.Era mai mare cu vreo 2 ani decat mine.Nici nu vreau sa mi imaginez ce a fost in sufletul parintilor mei , la vremea aceea.Bun.La 8 ani ne am mutat la bloc, nu in oras, ci la vreo 40 de km de Pitesti.Era o comuna , de fapt este , care are un cartier de blocuri.Ne am cumparat un apartament acolo.Tatal meu , acum pensionar,  dupa 35 de ani de munca locuieste aici.Are si un catel , care ii tine companie, Dixie.Incerc sa ajung cat pot de des la el , dar de cand o avem pe Daria , e mai greu.Am urmat scoala generala si gimnaziul in comuna.Si nu va imaginati ca mediul scolar este unul defavorizat daca stai la tara.Cel putin , in perioada in care eram noi elevi , am avut parte de profesori extrordinari si daca stiu ce stiu astazi se datoreaza si lor , categoric.Cel putin , profesorul meu de romana, Dl.Ica Cojocaru a fost un exemplu de viata, de ambitie si de inteligenta pentru mine.Am avut o copilarie frumoasa , chiar si asa , schimband mediul o data la 3 ani.Eu eram copilul docil , sensibil si ambitios al familiei.Nu le am creat alor mei nici o problema , de cand ma stiu.Se mandreau foarte mult cu mine.Imi placea sa invat si sa citesc mult.Erau momente cand se rugau se mine sa ies afara la joaca , cu copiii.Asta pe la vreo 10-11 ani.Temele , intotdeauna mi le faceam singura , ei doar ma verificau , seara.Mi a placut mult si matematica.Drept pentru care m au dat la meditatie, la matematica,   de la 12 ani .Ma duceam de placere, aveam o profesoara frumoasa si calma , de la care plecam intotdeauna cu si mai multe cunostinte.Se apropia vremea liceului.Eram ambitioasa, mi am dorit sa plec de acolo si sa  ajung la un liceu bun din oras.Am invatat non stop in anul in care am dat la liceu.Am intrat la cel mai bun liceu din oras , in 1998, cu media 9,16, la Colegiul Liceal Zinca Golescu.Era la concurenta acerba cu Liceul Balcescu.Ai mei au fost foarte mandri , tin minte ca nu si mai incapeau in piele de bucurie.Mai ales ca eram intotdeauna „vizata”  , fiind fiica politistului.A fost momentul in care mi am luat viata in maini , sa zic asa.M am mutat in oras , a trebuit sa ma descurc singura , sa ma organizez , sa ma chibzuiesc si sa invat.Aveam 15 ani.Mi era greu , eram copil venit de la tara , mi a trebuit o perioada de timp pana m am adaptat.La fiecare sfarsit de saptamana evadam acasa , la ai mei.Cand venea duminica , era o corvoada.Drum , bagaje, carti carate dupa mine etc.Pana la urma m am integrat.Adica a inceput sa mi placa mai mult aici, decat acasa :).Si crescusem , asadar ,  ideile , conceptiile, prioritatile si perspectivele erau altele de acum inainte.La aproape 18 ani l am cunoscut pe Alin.Era perioada Bac ului.Am invatat de am rupt pentru toate examenele de final.Satisfactiile au fost pe masura.Am intrat a 15 – a , la facultate la Turism Servicii , fara taxa.Dar…..din cauza unei taxe de 75 de ron pe vremea aceea, de a carei existenta am aflat prea tarziu , dupa examen am plecat direct la mare , m au trecut prima ….la cu taxa :(.Asa ca am platit 4 ani de facultate.La 21 de ani m am angajat prima oara.Consultant vanzari la Orange.A fost primul job ,  au fost primii mei bani , in afara de ce primeam de la parinti, a fost o perioada in care am invatat extrem de multe , a fost o rampa de lansare, pentru mine.La 22 de ani , mi am pierdut mama.A fost una dintre loviturile crunte din viata mea , peste care nu mi am imaginat vreodata ca o sa pot trece , la cat de mult am iubit o si la cat de bine ne intelegeam.Dumnezeu mi a indreptat pasii insa mai departe si m a purtat cu tarie prin viata. La 23 de ani m am casatorit cu Alin.O alegere foarte buna :).La 24 de ani , am aflat ca se tin interviuri pentru angajari in Brd.Mi am dorit sa lucrez in domeniul serviciilor bancare, mai ales ca mi au placut cifrele foarte mult.Mi am facut curaj si m am dus.A fost un interviu greu , concurenta mare , personaje  venite din alte banci, deci cu experienta.M am facut remarcata si m au angajat.A fost inca o satisfactie personala si un vis implinit.Am lucrat 2 ani , in Brd , dupa care m am gandit ca e vremea sa merg mai sus.Mi a placut tot timpul sa fiu independenta financiar , sa am salariul meu , sa fac ce vreau cu el, cand vreau.Nu sunt facuta sa fiu casnica , clar.Acum 2 ani , am primit o oferta din partea altei banci.Asa ca , am schimbat banca , mediul , jobul , functia, tot.Nu aveam cum sa refuz :D.Am ramas insarcinata cu Daria.Nu a fost planificat, chiar renuntasem la idee dupa o sarcina pierduta.Eeee, dar fix atunci se intampla :).Momentan , sunt in concediu de ingrijire copil :)).Mai am vreo 5 luni de stat pe acasa , dupa care back to work, de la 9 la 5, cu agende, intalniri, deadline uri si altele .Provocari sunt sigura ca ma asteapta si de acum inainte.Mi am dorit spre exemplu , in adolescenta , sa lucrez in televiziune.Poate  mi se tragea si de la diversele concursuri de modelling la care participam.Da, am cochetat ceva timp si cu moda :).Insa , am renuntat pe parcurs, nu mai puteam pleca pe oriunde , oricand, venea examenul la facultate, l am cunoscut pe Alin etc.Cam asta e povestea mea, ca sa nu ies din tema blogului.Sa mearga mai departe catre…..Gabi si Roxana, daca au timp si placere sa ne dezvaluie aventurile lor .Mie mi a placut sa fac o incursiune in trecut, desi acuma vad ca am scris o gramada :)).Si am sarit peste multe!

Anunțuri

10 gânduri despre “Povestea mea- leapsa

    • Multumesc , Beatrice!Sunt de felul meu ambitioasa si perfectionista , lucru care are si dezavantaje uneori.Cat despre momentele grele , m am luptat intotdeauna sa ies la suprafata oricat de greu a fost.Cu Dumnezeu alaturi , pt ca da , sunt foarte credincioasa , cu prietenii mei de o viata ..Va pupam si noi, dragelor!

  1. Esti o femeie puterinica, felicitari, si eu am pierdut o sarcina, sarcina ce era extrauterina asa ca am ajuns la spital mai mult moarta, si am plecat de acolo cu gandul ca nu mai pot sa am copii, dar la 2 ani a venit Iulia.
    Eu sunt genul de femeie comoda(din punc de vedere al programului), imi place meseria mea -profesoara, fix unde ai terminat tu liceul:)

    • Cred ca in fiecare femeie exista sau ar trebui sa existe putere.Viata asta nu e chiar atat de usoara din pacate :(.Daca nu te lupti ….esti pierdut.Da, si pt mine episodul cu sarcina dinaintea Dariei m a marcat profund, de aceea si renuntasem .Ma bucur ca totul s a terminat cu bine si ca iti tii minunea mica in brate, acum.Aaaa….am atatea amintiri frumoase din Zinca si atatia profesori pe care ii apreciez , incepand cu dirigentele , proful de mate Dl .Chirciu.Nu sh dc mai e profesor pe acolo.E un liceu tare frumos, in care chiar se invata carte , nu sh cum o mai fi acum.

  2. Ai intr-adevar o forta interioara demna de invidiat! Ai trecut printr-un moment teribil…si ai avut mai multe incercari, dar ai reusit si mereu ai fost ambitioasa sa ajungi mai sus! Te felicit si iti urez sa ai acelasi curaj si aceeasi tarie de caracter in continuare si sa o inveti pe Daria sa fie la fel. Te pup si iti doresc sa fii fericita cu familia ta frumoasa!

    • E valabil si pt tine, Lumi!Cel putin mie , imi lasi impresia ca dincolo de sensibilitatea care te caracterizeaza si pe care am descoperit o la tine , virtual , esti o femeie care stie sa lupte.Multumesc si iti doresc si tie acelasi lucru.Te pup si eu!

  3. DA, donul Chirciu preda tot la Zinca, si da inca se face carte, multa carte, altfel nu ai ce cauta la ZInca(cred ca asta e deviza mea:)). Oricum e un liceu bun si aici sper sa invete si IUlia din clasa a V-a(deja ma gandesc la viitor).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s