Despre frica

Am mai spus.Daria nu a dezvoltat  sau nu a manifestat sentimentul de frica fata de ceva/cineva.Asta si pentru ca nu i a fost insuflat asa ceva , nu a fost amenintata cu bau bau, doctori, tigani sau alte fabulatii.Desi, frica e o stare absolut normala a copilariei.Problema e ca de multe ori , parintii gresesc si vorbim  aici de erori educative gen cele de mai sus, pedepse si amenintari cu diverse personaje care nu fac altceva decat sa  le inspire frica si atat.Spre exemplu Dariei, momentan, e drept, nu ii este frica de intuneric.Intra in orice coltisor intunecat fara nici cea mai mica emotie.Pai pune ma pe mine sa fac asa ceva , ca jur ca nu intru nici batuta.Se intampla sa mi fie frica in casa mea , cand pleaca Alin la fotbal sau mai ramanem singure.Deci fricoasa familiei sunt eu, nicidecum Daria.Vorbesc de intuneric, pentru ca am intalnit multi copii de varsta ei care constientizeaza notiunea de intuneric si o asociaza cu monstrii, bau bau , diverse.Insa, de vreo saptamana Dariei ii este, de fapt era, ca s a mai linistit,  frica de orice insecta, cel putin daca mai e si zburatoare e si mai grav.Nu am considerat frica ei fata de insecte nici stranie, nici nefondata, pentru ca pana la urma e normala, ei nu au nici experienta si nici puterea noastra de a intelege orice, asa ca am incercat sa cautam sursa fricii.Initial , ne am gandit ca a muscat o vreo insecta, vreo furnica, ceva.Exclus.Punctul culminant a fost zilele trecute cand a vazut la ea in camera o musca , a venit la mine plangand si spunand „goga”.M a luat de mana , mi a aratat cu degetul musca si a refuzat sa intre in camera.I am explicat ce e cu ea , ca e inofensiva, ca de fapt vrea sa se joace cu ea ,ca e mica si dragalasa,  ma rog i am oferit toate amanuntele pe care ea le intelege la 1 an si 10 luni , spre a o determina cumva sa intre in camera sa vada despre ce e vorba.Nu am fortat o , asa ca am renuntat, insa a doua zi am inceput sa i arat imagini cu insecte mici in cartile ei.Din nou am povestit ce e cu ele, cum se numeste fiecare , le am mangaiat impreuna.In weekend a sosit momentul ” tehnicii de desensibilizare”, care da , ajuta foarte mult daca si copilul participa din vointa proprie.Asa ca am pus o in fata unor furnici si ai unor gandaci , de care culmea ii era drag acum ceva vreme si i am explicat ce e cu ei.Am lasat o sa i atinga, am ras, am trecut si la muste, de care mai apoi se amuza.Si gata cu frica de „goga”.Cred ca de fapt era vorba de o lipsa de informatii, in cazul de fata.Pentru ca dupa ce a primit zeci de replici, dupa ce i a fost explicat pe indelete ce e cu insectele, s a calmat.Alte frici nu are momentan, pot spune ca e chiar curajoasa, uneori periculos de curajoasa, din pacate.Oricum , noi suntem atenti si incercam sa nu gresim, sau nu in fata ei macar, insa nu o putem „proteja” la infinit.Plus ca asa cum  am  spus, e un sentiment absolut firesc, pana la urma.Cert e ca ma bucur de depasirea episodului cu „goga” , pentru ca devenise  foarte circumspecta cand intra in camera ei.Adica verifica atent, se uita pe sus, imprejur, doar ca sa si confere siguranta si sa fie convinsa ca nu e nici o goga in vizita.

Anunțuri

10 gânduri despre “Despre frica

  1. Hihi…iar semanam..sau mai bine zis fetele seamana de data asta! La noi era „muca” si da, cam pe la aceeasi varsta am experimentat aceeasi teama de muste si insecte. Am procedat la fel ca tine: le-am facut „cunostinta”, le-am lasata sa se „imprieteneasca”! 😀
    PS: Nici eu nu sunt de acord cu bau-bau, monstri, etc. Din cauza desenelor a aflat de curand de monstri si i-am explicat ca monstii sunt doar in desene si povesti, ca in realitate nu exista.
    La noi mai apare, in ultima vreme, „visul urat”. Nu stiu ce inseamna el de fapt pentru ca nu plange sau nu tipa in somn, dar cand se trezeste imi spune ca a venit la ea un „vis urat”. L-am „gonit” insa si pe asta pentru ca viselor urate le este frica de magarul Coco si de o „magie” spusa inainte de culcare. „Magia” este compusa din favoritii Catincai si suna cam asa: „Vino iepurasule, vino zanuto, vino fluturasule” …ei o pazesc de visele urate! Chiar functioneaza …de vreo saptamana nu a mai zis nimic de vise urate.
    Pup fetele frumoase

    • :)).pai asa e cel mai corect si intelege cel mai bine , cnd ii explic clar cum stau treburile.Hmmm…am auzit si de frica asta de vise urate, momentan nu le avem , insa am bagat la cap lectia voastra ;)!va pupam si noi, Oana!

  2. Da, si eu zic ca explicatiile sunt cele mai bune, dar sunt si cazuri in care trebuie sa ii fie un pic teama. De exemplu, Andreea era fascinata de furnici asa ca era sa puna mana pe un ditamai musuroiul:d. Alea mai si ciupesc daca le superi, asa ca i-am spus ca furnicile nu trebuie atinse pentru ca fac ciup. La varsta lor nu e vorba de curaj neaparat, ci de faptul ca nu stiu ce le poate face rau.
    Si da, amenintarile cu bau bau sau nenea rau sunt o tampenie

    • E drept, chiar spuneam si eu de Daria ca uneori a periculos de curajoasa, gen mangaiat caini , pisici, momentan s a oprit la aceste activit periculoase.da, notiunea de curaj la ei e egala cu cea de cunoastere, explorare, normala pt ei , insa periculoasa de multe ori.cu amenintrile eu am o mare problema ….si cate aud prin parc …te crucesti..

  3. Ai dreptate, bebelusii se nas fara frici, dar unele dintre ele eu zic ca sunt bune si utile :), cum zicea Roxana mai sus. Pe la 1 an si 3 luni Degetzica mergea pe strada, ba mai rau, fugea in strada, de eram moarta de frica pentru ca ei nu-i place s-o tin de manuta cand suntem afara. Asa ca am facut nenumarate antrenamente de mers pe trotuar si explicat ce rau pot face masinile daca te nimeresti in calea lor.

    La fel, de cand era foarte mica, punea mana pe toti cainii, le baga mana in gura, ii tragea de par si de coada, etc. Asta iarasi nu-i bine, sunt caini care nu-s prietenosi sau, chiar daca sunt prietenosi, sa nu le placa tratamentul putin agresiv pe care-l au copiii mici fata de ei. Asa ca trebuit sa-i explicam ca nu toti cainii sunt prietenosi, etc.

    Degetzicii ii este frica si ca o „parasim”, frica asta avind-o de cand am lasat-o de cateva ori cu prietene pentru ca eu eram ocupata cu mutarea. Acum este suficient sa-i spun ca eu am plecat, dar ea poate ramane, daca doreste, ca sare imediat de pe locul ei si vine dupa mine.

    Ca si tine, nu sunt de acord cu speriat copiii cu balauri, babe, tigani, etc.

    • pai sunt ff utile , da ca sunt periculoase.si noi avem aceeasi prbl cu cainii , merge la ei cu o nonsalanta de parca ar fi de plus :).insa de ceva vreme i am explicat , in drumul nostru spre parc , plimbare, cumparaturi, cand vedeam catei care dorm , ca daca ii deranjeaza se vor supara si o vor musca .si daca ne musca un caine trebuie s amergem la spital sa faca un vaccin si ea nu prea e fan vaccinuri :).sa stii ca a inteles perfect, acum sta la vreo 3 m de caini , cu mine de mana si imi spune nani nani, adica fac nani si pa , sa plecam sa i lasam linistiti la somn :).frica de separare, de abandon cred ca toti copiii o au , cel putin la varste mai mici.noi am cam rezolvat ce i drept faza cu dormitul numai cu mine , insa tot lipita de sufletul meu este.cel putin cnd mergem undeva , Daria e un copil fff cuminte , sta l;anga mine sau ma roaga sa merg cu ea dc vrea sa ajunga undeva , sa ia ceva.nu , amenintarile astea chiar nu au nici un scop precis si cu o tinta corecta.nu sunt de acord cu asa ceva!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s