Reflectii

O luna si putin pana ma despart de toata armonia, nelinistea, grijile si bucuriile  in care am plutit 2 ani.De vremea in care ne plimbam fara nici o grija , cand vroiam , unde vroiam , neingradite de nimeni si nimic.De program lejer, de voie, de zile calduroase , de dimineti pline de rasfat si zambete de copil, de trezit dimineata la 9 si planuind intreaga zi numai pentru noi doua.Nu o sa mai fiu acolo langa ea , in fiecare dimineata , sa o intampin ca acum, nu o sa mai ies eu cu ea in parc , imediat de soarele ne scoate din casa, nu o sa i mai aud cuvintele stalcite, inventate pe moment.Nu vad reinceperea serviciului ca pe o separare , neaparat si nici ca pe un drum care se inchide , undeva , insa devin nostalgica cand ma gandesc la anii astia doi, in care am stat non stop langa ea.De pierdut stiu ca voi pierde momente frumoase de langa ea , asta e drept, insa ma bucur ca o stiu langa  ai ei, momentan.Inca nu realizez ca mai am atat de putin , poate si pentru ca nu am timp pentru asta, mai toata ziua suntem pe fuga , afara, in vizita, in parc.Incerc sa ma organizez, am in minte scenarii, cum o sa ne descurcam , daca se trezeste la 7 cu mine , cum va reactiona toata ziua fara mine , cum voi reactiona eu, daca aceasta schimbare ii va afecta rutina ei , programul stabilit chiar de ea , insa respectat cu sfintenie de mine?Am atatea intrebari in cap si atatea scenarii incat am impresia ca plec definitiv de langa ea , nu doar pentru 8 ore si in acelasi oras si cu posibilitatea de a o vedea in pauza de masa sau de a veni in vizita ea la mine , cateva minute.Ma rog, poate sunt bulversata acum, in general cand ma vad in fata faptului implinit ma repliez si ma descurc mult mai bine decat mi as fi imaginat.Asa ca mizez pe asta si acum.Cumva e firesc, nu sunt nici prima si nici ultima femeie  mama care se intoarce la servici , iar supravegherea, cresterea copilului cad pe diversi umeri.Asa ca ne vom descurca!Doar ca o sa mi fie dor de lipsa de program, de trezit cand vrem , de dormit la pranz, de zambetul ei, de ea, pana la urma sunt 8 ore lipsa de langa ea.Poate mi e teama doar de perioada asta de ( re)acomodare, pentru ca ulterior , sunt convinsa ca va fi un program ca si cel de dinainte, cu puncte stabilite, rutina, plimbari, decat ca intr o alta ordine decat cea de pana acum.Pot si stiu ca va fi bine, ca totul se intampla doar in mintea mea si ca tot ea e cea care ma scoate din impas.Pana atunci ne rasfatam cu zile toride, soare din plin , plaja, iarba, curte, bere rece si timp berechet doar pentru noi.

Daria se schimba pe zi ce trece.Devine mult mai constienta de toate, devine mult mai interesata de anumite actiuni, personaje, explicatii, devine mai rabdatoare si pe zi ce trece mai agila.Lexical , imbina cu succes limbajul verbal cu cel al semnelor, care recunosc ca de ceva vreme pare abandonat.Pentru ca descopera cuvintele si pentru ca ii place cand o felicit la fiecare cuvant nou si pentru ca o solicita si ii ofera independenta.Am depasit relativ etapa in care repeta dupa noi.Acum , tot ce i se pare interesant reproduce din proprie initiativa.Cu strategie , tot proprie, intai soptit, se verifica cumva , apoi spus cu voce tare.Zilele trecute a fost intrebata daca isi doreste un fratior/surioara.A raspuns afirmativ.Ca proba de verificare, daca a inteles clar despre ce e vorba, a venit urmatoarea intrebare, ce faci tu daca bebe plange?Iar ea a aratat semnul de mangaiere pe cap, adica are grija de el si stie cum sa l faca sa nu mai planga :).Totodata i s a explicat ca momentul e undeva in departare, pentru o perioada de timp :D.Este cel mai cuminte copil, o spun cu mana pe inima , fara modestie, cu toata mandria din lume.Am un copil , care in momentul in care i am explicat ca banii pentru ora de joaca s au terminat si trebuie sa parasim locul de joaca, ma ia de manuta sa mergem sa i pun pantofii, spune pa si plecam zambind.Un copil care stie ca nu are voie sa manance multa ciocolata, decat jumatate de ou kinder, restul se pastreaza pentru data viitoare.Ca daca mami nu are bani pentru ceva ce isi doreste ea , tot il va primi, insa nu atunci , ci la o data promisa, dar pe care o respect.Aici, cumva eu am impus treaba asta.Pentru ca nu ne dorim un copil care sa stie ca „acum” e cuvant de lege pentru noi si ca trebuie sa ne dam peste cap pentru dorinta lui.Daria a inteles perfect, drept pentru care nu se tavaleste pe jos daca nu ii cumpar ce vrea ea , in acel moment.Bucuria e mai mare cand il primeste ulterior,  cand nu se asteapta.Si surpriza e savurata mult mai intens decat daca as percuta pe loc , in magazin, doleantelor ei.Daria stie ca „atentie” inseamna pericol si vine la mine sa merg cu ea , daca si a fixat vreo tinta musai de atins/explorat.E rusinoasa, foarte timida cu strainii, sta lipita de mine , cu o doza de discretie care iti da impresia ca e un ingeras , desi are si ea momentele ei…de glorie :).Pe care le scoate la iveala imediat ce constata ca e in siguranta.E un copil cu limite, de fapt cu repere, pentru ca nu mi place sa o fortez/dresez.Cu repere , conturate usor de explicatii, de fapte si exemple.Nu este ea cea care sa stie poezii, cantecele, litere, culori.Nici nu mi doresc vreo secunda sa invete toate astea mecanic, doar pentru ca vreau eu, doar pentru ca alt copil le face.Nu.E vremea ei , e copilaria ei, de care vreau sa se bucure din plin, e vreme pentru toate.Le va face atunci cand va fi ea pregatita.E un copil foarte sensibil.Cere dovezi de iubire zilnic, sau le arata chiar ea , pentru noi.Nu i place sa ridicam vocea, desi mai exista si astfel de momente, pe care ne am propus sa le controlam in prezenta ei.Se sperie, ramane pe loc , asculta si aproape ca da sa planga.Si la telefon daca vorbesc cu cineva mai tare, mai rastit cumva, sta atenta langa mine , speriata cumva.Asa ca mi am propus , cel putin cand sunt cu ea sa mi controlez limbajul.Tonul limbajului, de fapt, limbajul e demult sub control de cand cu Daria, care capteaza orice :).

Sambata si duminica am fost „exilati” la aer curat, la ciripit de pasari, la vizionat de veverite puse pe furat nuci din casute, la plaja, la soare.Sa tot avem parte de asa ceva.

Anunțuri

10 gânduri despre “Reflectii

  1. Daria este frumoasa foc.
    Cat despre schimbari, e greu mereu inceputul dar vin alte si alte momente si lucruri frumoase de trait prin copii. Eu mereu ma gandesc ca atunci cand o sa am un copil o sa imi retraiesc copilaria prin ochii lui si imi imaginez ca trebuie sa fie un lucru deosebit.

  2. Chiar ca urmeaza o perioada mai dificila pentru voi doua in curand, de reacomodarea la un alt program, care nu va mai fi toata ziua in doi, departe de minunatiile copilariei, dar ce sa facem, trebuie….si eu refuz sa ma gandesc prea mult la un astfel de moment si nici nu-mi vine sa cred ca au trecut deja 7 luni si un pic…zboara timpul!
    Felicitari pentru modul in care ati crescut-o ca sa ajunga o domnisorica asa calda, cuminte, sensibila si empatica!

  3. Problema cu mersul la servicu o am si eu, dar prefer sa ma gandesc atunci!
    Ai ajuns pana la urma la Zara? Am ochit si eu niste sandale, dar deja mai am …multe si nepurtate, dar mi-am luat o fusta, oricum in iulie sunt reducerile:D

    • hai ca si voi mai aveti ceva pana in toamna ;).da, am ajuns si am rms cu buzunarele goale :D.pt ca eu sunt genul care at cnd scapa in haine , scapa bine :D.sapt asta mai merg o tura ca mai vreau cev jos, de purtat asa zi de zi cu cop;ilul 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s