O noua minune….nasterea celei de a doua fetite, Ingrid Maria

O minune mica , pe nume  Ingrid Maria care  si a facut aparitia in familia  noastra , pe data de 15 august , la ora 9:12.S a nascut la maternitatea Panait Sarbu, maternitate despre care sunt multe de povestit.De bine, din fericire.Cel putin in cazul meu.

In primul rand multumim lui Dumnezeu pentru ca avem o fetita sanatoasa, ca nasterea a fost fara probleme, operatia de cezariana la fel.Multumesc totodata pentru ca am intalnit un medic cum putini mai exista in spitale, medic care inainte de statutul pe care il confera studiile medicale, este un  mare om.Si un mare domn.Un medic care profeseaza cu pasiune  pentru viata oamenilor .Medic care isi conduce echipa cu mandrie.Am intalnit acolo, oameni si dupa aceea medici , care salveaza  vieti.Nu stiu cum era inainte.Nu am nascut o pe Daria acolo, insa ce am gasit aici a fost exact ce mi am dorit de la o maternitate de stat.Respect, pasiune, incredere, sustinere, orice.Si nu vorbesc numai de medici, ci si de asistente, infirmiere, sistem in general.Care probabil s au schimbat ca si mentalitate, respect, ajutor….pacat insa ca au murit niste copii pentru a se intampla asta.

S a intamplat sa ma aflu in spital exact cand s au implinit 3 ani, de la tragedie.Am vazut din salon cum s a filmat pana spre seara, declaratiile medicilor etc.Si nu puteam sa nu ma gandesc, oare ce este in sufletul acelor parinti, ce durere cumplita sa ti pierzi copilul, pe care il protejezi atatea luni si il astepti atat de mult.

Nu vroiam decat sa merg mai repede sus, la bebelusa mea.Bebelusa pe care o cautam cu privirea de cum crapam usa.S o gasesc acolo, in patutul ei.S a intamplat intr o zi ca asistentele sa ne anunte ca au o urgenta, usa era incuiata.Ne au rugat sa asteptam putin.Am simtit ca sunt cele mai lungi minute din viata mea.Am vazut spaima pe fetele tuturor mamicilor.Daca urgenta era copilul meu, sau al altei mamici? Cand au deschis usa, a fost nebunie.Am mers intr un suflet la ea , sa  vad ca e bine .

Tot aici, sus…..mi e greu savorbesc despre asta….despre  sectia de terapie intensiva pentru nou nascuti, care comunica cu camera normoponderalilor.Ce am vazut acolo…..o sa mi ramana in minte mult de acum incolo.Bebelusi intubati, perfuzati, zeci de fire, luminite, incubatoare.Parinti care ieseau plangand si mi se rupea sufletul cand vedeam asa ceva.Parinti care inainte de a intra acolo, erau sterilizati si parasterilizati, imbracati in cate 2 halate, parinti care nu se clinteau de langa incubatoare si care plangeau unul in bratele altuia.Asistente care „patrulau” efectiv printre copii, care verificau din minut in minut fiecare bebelus, fiecare aparat, fiecare tubulet sau perfuzie sau orice ii tinea in viata pe micii luptatori.Unul dintre parinti a fost trimis de urgenta la Sp.Grigore Alexandrescu, pentru a i se opera bebelusul,  de o zi.A fost cumplit.Am auzit fara sa vreau toata discutia dintre medici si familie.Si i am multumit inca o data lui Dumnezeu pentru copiii sanatosi pe care ni i a dat.

Asistentele dragute.Te ajutau cu pozitionarea bebelusului la san, te incurajau sa alaptezi, sa stai cu bebelusul tau chiar daca erau mame cu bebelusi nascuti de 2 ore.Nasteri normale.Sau cezariene la care lactatia inca nu se instalase.Vorbeau frumos, respectuos.Pentru mine si pentru psihicul meu a contat extrem de mult.Si cred ca pentru fiecare mamica conteaza.Mai ales cand esti la prima nastere.Spre deosebire de nasterea Dariei, acum totul a fost diferit.In sensul bun.Adica asistentele nu te certau ca nu stii sa alaptezi.Te certau daca cumva indrazneai sa „aterizezi” in halat sau cu obiecte nesterilizate in camera bebelusilor.Camera,  unde totul era steril, de la protectoarele pentru mamelon ale fiecarei mamici care folosea unul, pana la pompele de san.Am vazut chiar chiuvete speciale unde curgea apa sterila.Si mi s a parut perfect normal.Chiar explicau faptul ca intre „starea de bine ” a unui bebelus si una grava este o linie atat de fina , incat in mai putin de 5 minute poate fi transferat in cealalta camera, a terapiei intensive.

Spuneam ceva despre confortul psihic…..daca la Daria nu am reusit sa o alaptez in spital, ci doar sa ne „cunoastem”, acum a fost diferit.

Am ajuns la spital la ora 6:30.Cu o seara inainte am fost tensionata.Nu am raspuns la nici un mesaj, la nici un telefon.Nu stiu de ce , asa am simtit.Eram ….melancolica, stiam ca  madespart de o etapa extrem de frumoasa pentru mine , insa constienta ca incepe una cu mult mai minunata.La spital era o liniste teribila, tocmai pentru ca a fost si o mare sarbatoare..Fara agitatie, totul calm.M am ocupat de intrenare, mi am luat un bagaj mic, de mana, urmand ca Alin sa mi aduca restul dupa ce paraseam terapia intensiva.Recunosc ca nu am fost eu.Eram extrem de emotionata, de speriata, de tensionata.M am schimbat si am urcat in sala de travaliu a nasterilor normale, urmand sa astept sosirea medicului, de fapt pregatirea lui si a salii de operatie.Cand au venit asistentele si mi au spus ca totul este gata, parca nu  puteam sa parasesc sala aia.As fi vrut sa o mai tin in burtica, sa ma intorc acasa ….nu stiu un sentiment foarte ciudat oricum.De frica, de emotie.Medicul anestezist, iarasi un profesionist.O profesionista, de fapt.Medic care mi a explicat fiecare degetel al ei  de pe coloana mea, fiecare procedura, care a stat tot timpul operatiei langa mine, care m a incurajat.Medicul meu la fel, asistentele la fel.La ora 9 si 12 minute se nastea fetita noastra , Ingrid Maria, bebelusul cu nr 34.Cu o greutate de 3300 de grame, 52 de cm si Apgar 9.Mi au adus o dupa cele 4 minute .A fost ……pfuuuu….emotionant e putin spus.Cand am vazut o atat de mica, de dragalasa, mi am amitit de Daria.A fost un moment sublim, momente ca acestea iti raman pe retina , in memorie , toata viata.Am imaginile lor de la nastere perfect in minte.

Dupa operatie am fost transferata la terapie intesiva, unde am ramas pana a doua zi la 6 dimineata.Tot la terapie, asistentele mi au adus bebelusa.Sa o vad din nou, sa o tin in brate.A fost minunat….

M am mobilizat imediat, dimineata urmatoare, mult mai usor decat la prima nastere.Poate si pentru ca o am pe Daria, stiam ca ea are nevoie de mine , asa ca m am ridicat imediat.La 12 eram deja cu bebelusa , sus in sala de alaptat.Lactatia nu se instalase inca, insa am pus o la san, chiar si pentru cele cateva picaturi decolostru.Asta se intampla vineri.Sambata deja aveam lapte pentru pitica .

Suntem acasa de 8 zile, o alaptez exclusiv.Si iarasi e minunat….exceptand ranile, durerea care ma omoara, dar trec , stiu asta.Este deja schimbata.Tati spune ca a facut falcute :).In weekend o cantarim si vom vedea clar ce si cum.

Un alt capitol emotionant a fost intalnirea dintre fetele noastre.Daria nuse mai satura de ea.O mangaie , o alinta,  ii canta, ii citeste, o pupa.Nu avem loc de ea , mai exact.Se cunosc, Daria ma ajuta cu diverse.Am implicat o cat de mult pot , tocmai pentru a o responsabiliza.Sunt atenta la fiecare respiratie sa nu fac vreo diferenta, sa nu vorbesc pe alt ton cu cea  mica, sa fie totul identic pentru amandoua.

Mi a fost cumplit de greu sa ma despart de Daria cand am plecat la spital.Ma simteam vinovata cu ceva, asta era sentimentul, aveam impresia ca o parasesc cumva.Mai tarziu aveam sa aflu ca ei i a fost si mai greu fara mine .A plans in fiecare zi, a intrebat non stop cand vin acasa, iar noaptea se trezea plangand dupa mine .

Duminica ne am externat.Luni a fost evaluata de pediatra si totul a fost bine .Tot luni seara am iesit cu fetele la plimbare.Toti patru.M am simtit atat de minunat, de parca nu mai era nimeni ca noi :).Acum suntem in formula completa.Deocamdata ma descurc cu amandoua.Daria va incepe gradinita peste ceva vreme si probabil imi va fi mai usor sa ma organizez .

Multumesc tuturor celor care s au gandit la noi, care ne au incurajat si felicitat totodata.Multumesc lui Dumnezeu pentru copiii sanatosi pe care ni i a daruit si vreau doar rabdare, sanatate si putere sa le crestem .

Recitind articolul am observat cat de haotic am scris.Am vrut sa scriu acum, la cald.Pe fuga , e drept.Curand , ma voi organiza si voi incepe sa scriu despre aventura noastra in patru.

 

Prima zi de viataWP_20130815_013

5 zile dela nastere

WP_20130822_003

WP_20130815_021

WP_20130821_008

 

Anunțuri

3 gânduri despre “O noua minune….nasterea celei de a doua fetite, Ingrid Maria

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s