Despre dor

Am avut un moment , acum 2 zile, cand o alaptam pe Ingrid, in care pur si simplu am vazut o pe Daria mica, bebelusa.Ma uitam la Ingrid , era imbracata cu un costumas de al Dariei, are cercelusii ei ….plus ca s a uitat cumva….la mine , asa cum se uita Daria mea.Si am avut un soc, cand am realizat asemanarea dintre ele.Mi am amintit de Daria si m a cuprins o nostalgie fantastica, recunosc.Mi e dor de ea cand era un ghemotoc mic, era toata un zambet.

Si imi mai amintesc ca la ea mi a fost mult mai greu.Primul copil, eram nelinistita, aveam emotii ca nu ma voi descurca, aveam intrebari cu zecile, ea era cu mult mai mica decat Ingrid, respectiv 500 de grame, care conteaza , da , foarte mult pentru un sugar.Ma pricopsisem exact atunci , la o saptamana dupa nastere  , cu o uriticarie pe care  nu o voi uita toata viata.Cald, mancarime, usturime, Daria trebuia alaptata, a fost cumplit cateva zile.Plus ca ea era toata bandajata la capsor din cauza unui streptococ urat dobandit cu succes din spital, care s a manifestat dupa iesirea din spital, de la o simpla bubita, careia nu ii acordase nimeni nici o importanta.

Asa ca , acum, cand ma uit in urma , constat ca am fost curajoasa, ca pana la urma m am descurcat si ca toate au trecut si s au uitat, pe undeva.Nu e usor acum, dar este altceva la al doilea copil.Cel putin pentru noi.Suntem mai relaxati, mai asezati, mai linistiti.

Spuneam ceva de dor……da, dorul Dariei de mine cat am stat in spital si prima despartire de ea , 4 zile.Am pupat o seara , miercuri , i am spus ca ne vedem curand.A dormit la bunici.Si mi a fost dor de ea in noaptea aia.

M a sunat in fiecare zi , la spital, sa mi spuna ca ma iubeste si sa ma intrebe cand vin acasa.Vineri, cand a venit la spital, nu s a dezlipit de mine , m a pupat incontinuu, iar la plecare i am vazut privirea trista ca pleaca fara mine , care m a sfasiat, desi ei nu i am aratat nimic, pentru ca exista intre noi o legatura mult prea puternica, incat sa nu si dea seama ca ma afecteaza ceva.Cand sunt suparata sau nervoasa, vine si ma imbratiseaza si ma pupa si ma alinta.

In toate noptile s a trezit intreband de mami, cand vine mami, mi e dor de ea, vreau sa vina acasa…..

Si mie mi a fost nu greu, extrem de greu, mai ales ca noi nu am plecat nicaieri fara ea , nu am stat mai mult de o zi fara ea , niciodata.Dar a trecut, insa am ramas cu imagini, amitiri si trairi in minte.Si astea nu prea trec.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s