Noutatile noastre

Abia daca mai apuc sa scriu cate ceva pe blogul fetelor.In ultima perioada timpul parca nu mi mai ajunge deloc, mainile nu mai sunt suficiente pentru cate am de facut, cuvintele se ingramadesc toate din dorinta de a comprima cat mai mult in cateva fraze, ideile se pierd si se uita.

Ingrid a bifat cu succes 5 luni.Eu bifez o alta perioada de oboseala maxima, pentru ca de la perioada mirifica de cate 2 , uneori 3 ore de somn noaptea, mai nou se doarme cate 30 de minute, dupa care urmeaza plans, lipsa de somn, plimbat, leganat, alintat.Si iarasi reprize scurte de somn si tot asa.Noptile sunt un adevarat test al rezistentei fizice si psihice.Pentru ca sunt om, am limite si resurse de energie care se pierd la un moment dat, dupa niste nopti ” fierbinti”.Bine, nici ziua nu se schimba datele problemei, insa pot iesi cateva ore pana ajunge Daria acasa, pe afara.Si Ingrid  se odihneste atunci.Iar eu imi promit ca voi fi mai rabadatoare, ca voi gasi solutii salavatoare pentru noaptea ce urmeaza , ca va dormi sigur mai bine.Da, optimismul, din fericire nu are limite, la mine.Ceea ce e totusi bine.

Nu am gasit inca solutiile si nici raspunsuri sau cauze.Uneori am perioade de resemnare, alteori ma pierd cu firea ,uneori ma buseste plansul, care e o cale eliberatoare fantastica uneori, cand am ajuns la limita limitei.Alteori dormim pe rand, insa pentru mine e mai dificil, pentru ca ea mananca foarte des noaptea.

Daca as face abstractie de subiectul somn, Ingrid ar fi o veselie de copil.Un copil fantastic de energic si zambitor.Cu extrem de multe curiozitati, cu acumulari de toate felurile.Traverseaza o perioada a testelor.Incearca sa vorbeasca, sa se rostogoleasca, sa prinda ferm , sa „manipuleze” , sa stea infundulet, desi eu refuz momentan sa o asez in aceasta pozitie, sa se ridice etc.A crescut mult si luna asta.A ajuns la 8 kg si 57 de cm, alaptata exclusiv , in continuare, dupa un program al ei, nu intervin cu nimic, aici.Marti va fi vaccinata, cele de 4 luni.Vaccinuri care ne prind si asa intr o pasa extrem de derapanta, sper sa fie bine.Cu toate astea, ramane „sufletul petrecerii”.Cand e vesela , este adorabila.Zambeste, chiuie, ii plac jucariile, povestile Dariei , cantecele ei, la fel si dansurile dedicate special si urmarite cu fiecare respiratie din brate de la mami sau tati.Faceam un top al preferintelor , unde am constatat ca ii plac aceleasi jucarii/activitati  cu care isi „umplea” timpul si Daria : cartea fosnaitoare, fructele de dentitie, mini -chitara  magnetii de pe frigider, cucu-bau, sticle mici de plastic  si altele care nu mi vin acum in minte.

Din pacate, perioadele de crestere ale surioarei mici, o afecteaza mult pe Daria.Pentru ca , inclusiv ea, are intrebari de genul „mami, dar oare de ce plange asa?” sau inclusiv ea, la 4 ani si jumatate incearca sa gaseasca solutii , ” mami, poate ii este foame, sau o doare burtica, hai sa dansam putin, stiu ca ii place”.Disponibilitatea mea pentru Daria  atinge cote ingrijorator de mici , in ultima  perioada :(.Abia daca mai  apuc sa lucrez ceva cu ea , sau sa stau numai si numai cu ea.Incerc sa „recuperez” noaptea, cand stie sigur ca mami e doar pentru ea , cand adoarme facandu i masaj pe spate sau discutand noi doua despre ce a mai facut ea la gradi, raspunzand diverselor ei dileme, curiozitati sau dezvoltand subiecte uneori delicate pentru varsta ei sau ora  respectiva.

Daria este la varsta la care deja o tratam ca pe un adult.Bine, intotdeauna am respectat regula asta.Nu am evitat subiectele, oricat de incomode ar fi fost, poate am adaptat putin momentului, insa niciodata nu am inventat sau denaturat.Pentru ca nu merge si pentru ca nu ni se pare corect, chiar daca are o varsta mica.Citeam si pe alte mamici fenomenul, care apare o data cu varsta si care e perfect normal,  pana la urma.Asa invata, asa se dezvolta.Cu explicatii reale, cu exemple.Tin minte ca lucram cu ea dintr un caiet in care o fisa cerea sa deseneze picioarele animalelor/pasarilor.Iar ca ajutor, si a luat o carte cu  animale, unde cauta animalul si ii numara picioarele, dupa care incerca sa si caute in memorie   cu ochisorii inchisi cum ar  arata  animalul negasit in carte…un elefant spre exemplu si gasea raspunsul :).Este si perioada razvratirii totodata, pentru ca ea stie clar ce vrea, cum vrea si mai ales cand vrea.Imi place si  ca e responsabila, incepand de la chestii mici gen strans jucarii, gestionat pusculita pentru a si cumpara diverse, pana la activitati care o implica pe Ingrid.Are foarte mare grija cu ea si de ea , atat cat isi doreste acest lucru.

De cand a descoperit scrisul, este fascinata de litere si cifre.Recunoaste si stie sa scrie suficient de multe pentru varsta ei.Imi citeste literele de pe reviste, numerele masinilor , reclame.Momentan le stie doar pe cele mari, de tipar, asa am inceput.

Observ la ea de ceva vreme ca a inceput sa  dezvolte sentimente de frica, desi am incercat cat am putut de mult sa evitam asta.Adica ea umbla pe intuneric mai bine decat pe lumina, statea singura in camera jucandu se .Acum, se cam fastaceste daca e musai sa si ia ceva din camera ei si lumina nu e aprinsa.O vad cum cauta cu privirea  prin camera,  „ceva”.Ma intreaba daca cu noi , in casa, mai locuieste cineva sau daca cineva poate intra in casa noastra.Asta i se trage de la colindatori, de anul acesta.Cand s a speriat de niste tiganusi mici, carora le am deschis usa si nu i a placut ce a vazut.A sesizat inclusiv ca unul dintre ei, a venit sa ceara de doua ori, dupa ce primise deja bomboane si covrigi.Si ne a spus ca e urat ce a facut :).De atunci , cum aude ca cineva bate la usa , se sperie putin si cauta siguranta.Stie ca nu are voie sa deschida nimanui si nu am insistat pe subiectul asta, pentru ca nu a fost cazul.Am discutat asta, pentru ca deja ajunge la chei si deschide /inchide usa fara probleme.Ma intreaba daca exista monstrii sau balauri si vampiri.Culese din desene, probabil ,  mai toate.Desi constientizeaza ca sunt fabulatii, are nevoie de certitudinea   ca nu exista in zilele noastre :).

Ii plac jocurile.Avem o intreaga colectie.Diverse.Jocurile in care sa fie mai multi copii sau eu.In unele seri, transpune povesti, impreuna cu prietena si vecina de apartament, Alessia.Au roluri diferite.Aud din bucatarie chicolteli  sau „Alessia, eu eram mama vitrega si trebuie sa asculti cu atentie ce iti spun” si incep si dezvolta povestea.Alteori picteaza sau e medic, ori are salon de infrumusetare si eu am o programare importanta.Se joaca mult, nu e mare fan televizor/tableta/calculator.Ceea ce ma bucura.Daca nu are un cd nou cu desene, nu e interesant tv-ul.

Este in continuare copilul caruia ii place sa doarma, sa selecteze, sa inteleaga inainte de a actiona.Mananca aproape orice, exceptand spanac, mazare, rosii, pilaful de la gradi ( acasa il mananca fara probleme).Ii plac pastele, mancarea gatita, pizza uneori, lactate de orice fel, fructe, castraveti, ciorbele acre neaparat sau snitelul.Ii place sa rontaie intre mese, ca si mine, de altfel.Trebuie sa am permanenta in casa migdale, biscuitii de la Lydl sau seminte pe care i le curat eu.

Ma intreaba daca atunci cand va fi mare ca mine, are voie sa se machieze cu verde pe la ochi …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s