Despre ghiozdane, vise si curiozitati

Peste o saptamana ne asteapta o zi extrem de emotionanta.De ambele parti , pentru ca si noi si Daria , suntem nerabdatori, curiosi, emotionati si in acelasi timp constienti de cum au trecut 6 ani pe langa noi , de faptul ca intr o saptamana vom avea un scolar in familie.Pentru ca in momentul in care ajungi in fata unor etape precum scoli, gradinite , examene, parca iti dai seama cum au trecut niste ani , cum apar capitole noi , provocari , asteptari , vise si dorinte.
Daria, este nerabdatoare , toata vacanta , am vorbit despre cum va fi la scoala, oare cum vor fi colegii, doamna invatatoare, cum va arata clasa, cum vor fi temele si multe altele , curiozitati normale , pe care am incercat sa le depasim cu multa rabdare , cuvinte alese cu grija si multa intelepciune.Pentru ca , am incercat sa i prezint acest nou capitol , un pic mai ….cald, mai apropiat de ceea ce isi imagineaza ea , realitatea fiind de fapt , mai dura , da , cu multe teme , cu ghiozdane pline cu carti si timp zero pentru o  copilarie, care se sfarseste cam brusc, atunci cand intra in acest sistem .
Nu stiu cati copii sunt pregatiti din punct de vedere emotional , atunci cand incep scoala.Iar daca se adauga si niste ghiozadane pline cu carti , caiete si niste zeci de teme pentru acasa , sau mai grav o voce ridicata a invatatorului , multi se pierd , inca de la inceput .

Ghiozdanul ei , e plin cu vise , momentan .Cu dorinte , cu timp de joaca , cu teme putine , cu zburdat in drum spre scoala si rasete cand se intoarce .Ochii ii sclipesc de curiozitate , atunci cand vorbim despre scoala.Si voi incerca cat pot sa nu o dezamagesc , stiu ca are o invatatoare care o va ajuta foarte mult , care ii va aborda „altfel” , macar emotional.Si mai stiu ca noi , parintii , putem fi vocea unor schimbari , daca dorim .

E mult de discutat despre sistemul de invatamant , despre lacune , despre abordari si respect , despre programe si activitati.Sunt convinsa ca voi scrie mult despre acest capitol.

Va urma ,

Un capitol

Marturisesc ca m am tinut tare , doar pentru a nu o emotiona pe ea , mai mult decat era.Insa am avut un nod in gat , mai toata serbarea ei.Ultima ei serbare, de la gradinita.S a pregatit foarte mult , a asteptat cu foarte mare nerabdare sa vina si acest moment , desi parca am simtit o ca ar mai vrea un ragaz, ca ar mai vrea ca timpul sa se opreasca putin , acolo.Rolul de anul acesta a fost unul cu o incarcatura suficient de mare , cat sa i ridice emotiile mai mult decat erau .Insa si a dozat totul perfect, mi a demonstrat din nou cat de organizata , cat de stapana pe diverse  situatii poate fi , desi emotiile erau foarte mari.La final, si a imbratisat educatoarea, in semn de multumire pentru tot ceea ce a invatat, pentru cei 3 ani petrecuti impreuna, imbratisare urmata de promisiunea solemna ca isi ia  doar la revedere.Am simtit o ca are regrete, acasa cand am ajuns,  a scos fotografiile de la inceputul gradinitei , cand grupa era completa, si a nominalizat toti colegii si si a amintit momente haioase petrecute cu ei.Am incercat sa o ajut , pentru copii pragurile acestea sunt foarte importante.I am explicat ca intr adevar este un capitol care se incheie , insa vor urma momente frumoase si mai departe , o data cu scoala.I am promis ca vom vizita gradinita , colegii, clasa ei , ori de cate ori va dori acest lucru , ca de anul viitor , Ingrid va invata in aceeasi clasa, cu aceeasi educatoare , chiar cu o parte din colegii mici , care au ramas.Si vom merge in fiecare zi , sa o luam , ocazie cu care va zabovi, in curtea gradinitei , cu colegii ramasi.I am mai spus ca are o invatatoare foarte buna , care nu o va incarca cu teme , dictari , concursuri etc.Si ca se va apropia de ea , asa cum s a apropiat si de educatoare , ca vor veni colegi si prieteni noi in viata ei , ca e o etapa la fel de frumoasa daca stie sa caute momente speciale.

Si a pastrat obiceiul din timpul gradinitei , atunci cand ajungea acasa.Aseza caietele pentru copii, isi punea pantofi cu toc si incepeau gradinita, ea fiind educatoarea, de fapt.A pastrat si acum intonatia, obiceiurile educatoarei, dovada ca a avut un rol important in viata ei, mai ales ca ea este genul de copil care isi cauta repere, modele.

Noi , suntem socati.Pentru ca peste 2 saptamani , ea va implini 6 ani, pentru ca din toamna , ea va fi eleva .Si stam si ne amintim cum abia o puteam aduna , s o luam in brate, la cat de mica era, cand a aparut in viata noastra.Si cum ne uitam si la cealalta , care pe zi ce trece devine si ea un personaj cu dorinte, cu ambitii, cu personalitate.

Acum ne pregatim de vacanta, de petrecerea de ziua ei si de reintoarcerea mea la servici.Cam greu, de altfel, dupa 2 ani , e nevoie de ceva mobilizare , insa daca le stiu pe ele bine , mut muntii din loc daca e nevoie.

Un capitol

Marturisesc ca m am tinut tare , doar pentru a nu o emotiona pe ea , mai mult decat era.Insa am avut un nod in gat , mai toata serbarea ei.Ultima ei serbare, de la gradinita.S a pregatit foarte mult , a asteptat cu foarte mare nerabdare sa vina si acest moment , desi parca am simtit o ca ar mai vrea un ragaz, ca ar mai vrea ca timpul sa se opreasca putin , acolo.Rolul de anul acesta a fost unul cu o incarcatura suficient de mare , cat sa i ridice emotiile mai mult decat erau .Insa si a dozat totul perfect, mi a demonstrat din nou cat de organizata , cat de stapana pe diverse  situatii poate fi , desi emotiile erau foarte mari.La final, si a imbratisat educatoarea, in semn de multumire pentru tot ceea ce a invatat, pentru cei 3 ani petrecuti impreuna, imbratisare urmata de promisiunea solemna ca isi ia  doar la revedere.Am simtit o ca are regrete, acasa cand am ajuns,  a scos fotografiile de la inceputul gradinitei , cand grupa era completa, si a nominalizat toti colegii si si a amintit momente haioase petrecute cu ei.Am incercat sa o ajut , pentru copii pragurile acestea sunt foarte importante.I am explicat ca intr adevar este un capitol care se incheie , insa vor urma momente frumoase si mai departe , o data cu scoala.I am promis ca vom vizita gradinita , colegii, clasa ei , ori de cate ori va dori acest lucru , ca de anul viitor , Ingrid va invata in aceeasi clasa, cu aceeasi educatoare , chiar cu o parte din colegii mici , care au ramas.Si vom merge in fiecare zi , sa o luam , ocazie cu care va zabovi, in curtea gradinitei , cu colegii ramasi.I am mai spus ca are o invatatoare foarte buna , care nu o va incarca cu teme , dictari , concursuri etc.Si ca se va apropia de ea , asa cum s a apropiat si de educatoare , ca vor veni colegi si prieteni noi in viata ei , ca e o etapa la fel de frumoasa daca stie sa caute momente speciale.

Si a pastrat obiceiul din timpul gradinitei , atunci cand ajungea acasa.Aseza caietele pentru copii, isi punea pantofi cu toc si incepeau gradinita, ea fiind educatoarea, de fapt.A pastrat si acum intonatia, obiceiurile educatoarei, dovada ca a avut un rol important in viata ei, mai ales ca ea este genul de copil care isi cauta repere, modele.

Noi , suntem socati.Pentru ca peste 2 saptamani , ea va implini 6 ani, pentru ca din toamna , ea va fi eleva .Si stam si ne amintim cum abia o puteam aduna , s o luam in brate, la cat de mica era, cand a aparut in viata noastra.Si cum ne uitam si la cealalta , care pe zi ce trece devine si ea un personaj cu dorinte, cu ambitii, cu personalitate.

Acum ne pregatim de vacanta, de petrecerea de ziua ei si de reintoarcerea mea la servici.Cam greu, de altfel, dupa 2 ani , e nevoie de ceva mobilizare , insa daca le stiu pe ele bine , mut muntii din loc daca e nevoie.

Despre varicela.Episodul 1.

Evident , ca Pastele nu ne putea prinde  in perfecta  forma, nu, trebuia sa existe ceva care sa dea peste cap niste planuri .Nu marete, dar departe de stat in casa , cu bube , mixturi si mancarimi.Prima cazuta pe frontul bubelor, mancarimilor si multor alte manifestari , este Daria.Pe final, e drept.

Saptamana trecuta , respectiv pe joi, cand ne pregateam noi ca doua garofite sa ne imbracam frumos, in rochie , ca venea inspectia la gradinita , iar tinuta obligatorie era musai rochie, nu ca ar fi fost vreun „deranj”, nicicum, am remarcat una bucata bubita pe burtica.Apoi , la o cercetare mai amanuntita , s a dovedit ca erau de fapt cam 3 bubite.Bun.Stiam ceva , ca e epidemie , ca pica toti ca pe front , insa mergeam pe aia romaneasca „mie nu mi se poate intampla”, sau ” nu acum ” , macar.Dupa o discutie cu medicul , diagnosticul mi a fost confirmat , varicela.Cu specificatia ca vreo luna , o sa am niste treaba.Multa.Ca sunt doi copii.Acum , am dat zvon in tara, am intrebat in stanga , in dreapta, cum e la copii, eu trecand prin aceasta experienta cu prietena varicela, pe la vreo 23 de ani.Experienta pe care n am uitat o si nu o voi uita , vreodata.Asadar, nu prea incurajator, din punctul meu de vedere.Aflu ca nu e chiar asa un mare bau-bau, si decid sa ma organizez si sa actionez si om mai vedea noi pe parcurs.Da, nu a fost nimic care sa ma depaseasca , sau sa o depaseasca pe Dariuca , ea fiind oricum un copil cu o capacitate de a intelege , gestiona si actiona foarte bine in momente din astea delicate.Acum , pe final, pot spune ca a trecut printr o forma usoara, nu au fost „sute ” de bube, cum primisem avertizari, nu a existat febra .La ea s a manifestat prin durere de cap in primele zile, dureri musculare si ceva mancarimi , o singura noapte, cam cea mai grea , sa zicem , datorate unor bube care au dorit ele sa erupa in niste zone mai delicate si intime.Insa , am depasit  totul cu eroism, iar exceptand consemnatul home, vreo 2 saptamani, totul a fost depasit cu destul de multa usurinta.N a fost cu plansete , cu vaiete, nu , a fost cu multa grija, cu multe explicatii, cu multe curiozitati totodata.

Asadar, varicela, este o boala care evolueaza fara sa pune probleme severe, daca se respecta cateva reguli de baza , elementare si anume : igiena , izolare, atentie pentru categoriile cu risc inalt , bebelusi, bolnavi cu boli cronice pe langa , odihna.Pe langa toate astea noi am mers si pe un regim alimentar usor, bazat pe mancaruri moi, multe lichide , legume, fructe, peste.De fapt , nimic diferit fata de o perioada normala, insa nu ne a scapat spre exemplu vreun snitel , sau vreo pizza , cum se mai intampla uneori.

Acum , exista si complicatii, da .Am citit, am auzit povesti adevarate, reale, cu cazuri care s au tratat la spital, insa atata timp cat febra nu depaseste 4 zile , cat nu exista tuse severa , care nu cedeaza niciunui tratament , daca nu  se semnaleaza bube suprainfectate sau dureri de cap severe, varicela este o boala care nici macar nu necesita tratament .Exceptand panadolul administrat atunci cand au aparut durerile de cap , noi nu am folosit absolut nimic .Local, mixtura mentolata , glicerina si bicarbonat pentru igiena intima si bucala si cam atat.

Gradul de contagiozitate este de 90%, asadar izolarea este vitala.Perioada de incubatie este de 14-21 zile, bubele apar in valuri eruptive , urmate in general de episoade de febra, la noi aceasta a lipsit cu desavarsire.Si da , atunci cand  bubele deja formeaza cruste, este momentul in care bolnavul nu mai este contagios.

Aaaa….era sa mi scape un aspect foarte important , este esential dusul, da , trebuie dus zilnic , igiena normala, nu cum am auzit ca,  „am rezistat eroic fara dus, baie , 2 saptamani”.Pfuu…cam nasol, nu eroic , zic eu.Ca poti ajunge la  niste bube suprainfectate …de toata frumusetea si nu mai e eroic cand te duci putin pe la spital.

Acum , sfatul medicului a fost sa evitam o perioada dupa refacere, colectivitatea.Pentru ca fiind o boala anergizanta , e bine sa evitam contactul cu alti crocobauri ce misuna prin gradinite.Varicela scade dramatic sistemul imunitar timp de 6 saptamani dupa refacere.Nu vom sta noi 6 saptamani , insa Daria isi va prelungi putin vacanta de Paste.

Acum suntem pe final, aproape de refacere si asteptam episodul nr 2 , care daca va exista , ne dorim sa fie la fel de usor de depasit!

Paste fericit!

Povesti cu dinti si zane

De vreo cateva zile incoace , subiectul hot la noi in casa este legat de dinti.Cand il scoatem pe urmatorul,  daca zana maseluta aduce cadouri pentru fiecare, dar ce facem daca nu mai iese alt dinte  si alte intrebari si curiozitati care mai de care.

Suntem pe doua fronturi , unul in care scoatem dinti si altul in care incep sa apara peste noapte , din senin, premolari surpriza, in cazul piticei.Zana maseluta si a inceput treaba, a lasat primul cadou , il pregateste pe cel de al doilea pentru saptamana viitoare si isi face calcule ….ca ies cu virgula , toate.

Despre subiectul dinti , noi discutam foarte mult, eu sunt extrem de exigenta cu igiena dintilor si in cazul meu si in cazul fetelor.Am mai spus, imi plac oamenii care au grija de dantura lor, care au un zambet frumos, care merg la stomatolog regulat pentru un periaj/detartraj etc.Am mers cu Daria si inainte  la stomatolog , cunostea scaunul magic , la fel cum stia ca exista in cabinet un cleste , la fel de magic , care face lucrurile mult mai usoare.La noi a functionat intotdeauna treaba cu explicatul inainte, cu vizualizat cabinet intai , cu intrebari despre ce face fiecare instrument ( la analize , procedam la fel).Adica niciodata nu i a placut sa nu stie unde mergem , sa fie luata ca din oala , asa , dintr o data.Si e normal , pentru un copil este un stres enorm asta cu analize , scos de dinti , intepat, anesteziat.Si mie imi place cand merg la analize si imi sunt aratate acele sterile , cand te anunta , stai ca te intep , stai ca iau freza.

Ea o cunoaste foarte bine si pe stomatoloaga, fiind prietena mea , asa ca increderea a fost si mai mare.Ea , este si o tipa foarte calina , care lucreaza si ea cu magie, apropo, multumim , Manu.Initial , am discutat ca mergem doar sa vedem cat de tare se misca , unde este celalalt , in gingie si mai vedem.O pregatisem si pentru momentul zero, daca va fi nevoie sa l scoatem.Ziceam mai sus, cleste magic , zane .Treaba a mers repede , dintele permanent era deja iesit mult , asa ca cel care se misca trebuia musai scos, am primit si explicatii cum  ca e bine sa i scoti pe cei de lapte , pentru a deschide drumul celorlalti, mai usor.

Un gel cu gust de guma , cica , am vrut sa l gust , eu de obicei tot ce ajunge in gura fetelor, siropuri, pastile, testez inainte, sa stiu ce le place, cum le place , ce sa evit , ce sa mai iau, a fost prima magie.Apoi a urmat clestele magic , mic , asa cum il descrisesem si eu acasa, culmea e ca eu nu stiam cu arata, am presupus ca e mic :).S a numarat pana la 3 si s a scos.

Foarte usor, fara lacrimi, cu emotii bine tinute in frau de catre Daria , mai multe am avut eu cred, cu o stapanire de sine si un curaj incredibile, pentru ca am vazut cazuri cu lacrimi de crocodil , cu tavalit pe jos, cu promisiuni si juraminte solemne ca mananca tot si va fi cel mai cuminte copil, numai sa nu ajunga acolo, pe scaun .Da, sunt mandra de ea.De cum si a gestionat ea emotiile si momentul.Totul a decurs foarte bine , apoi.Am primit primul dinte , la pachet.Ea , abia astepta sa plecam , sa imprastie vestea ca si a scos primul dinte, sa fie admirata de catre bunici si sa se intalneasca cu colegele la gradi , sa anunte ca a intrat cu succes in randul lor, al fetitelor stirbe :).

Pentru ea e ceva extraordinar, nemaintalnit, imi repeta zilnic „mami, nu mi vine sa cred ca am scos un dinte!”.Acum , are multe intrebari , cand il scoatem pe urmatorul , daca Zana aduce de fiecare data cadouri, cum o sa arate ea fara mai multi dinti si altele.Saptamana viitoare , il scoatem pe urmatorul , abia asteapta!

Seara , l a asezat frumos sub perna , intr un saculet, cu rugamintea sa primeasca cadoul Zanei.Si Zana si a facut treaba, normal, ca asa e frumos, sa te tii de promisiuni .

Daria-5 ani si 8 luni, primul dinte de lapte scos

Va urma,

Momente in care imi dau seama cum trece timpul

 Sunt  multe momente, de genul acesta, da .Insa nu am timp sa le scriu , sa le organizez.

Acum cateva zile am intrat cu Daria la Zara.Cautam o pereche de blugi.Dupa ce am decis impreuna cam ce luam la probat , dupa ce am probat ce aveam cu noi , ea a declarat ca o perche dintre cele alese imi vine chiar “misto”.Nu stiu de unde le scoate, nu folosesc des cuvantul.M a topit, mi am dat seama cat a crescut, cat e de frumos sa merg cu ea la cumparaturi, sa alegem, sa observam, sa vedem cam ce si cum se mai poarta. Ea este trendy, ii plac rochiile, multe rochii, iarna, vara , rochiile sunt preferate ei.Si ale mele, recunosc, insa in ultimul timp , intre parc , alergat , cumparaturi , carut , aleg jeansii.

Este atat de senzuala, nu stiu , are ceva , special, e foarte feminina, are cateodata cate o privire , care imi taie respiratia cat e de frumoasa.Da, pot fi  subiectiva, insa uitandu ma pe langa noi, pe langa ea , e o fetita tare expresiva , iar fizic are multe avantaje, care pe viitor o vor transforma intr o femeie si mai frumoasa decat acum.Este foarte inalta, are niste picioare enorm de lungi , are nasucul carn si ochii ….plini de mesaje.

Ea a crescut, aproape ca e independenta total.Nu mi cere ajutorul decat atunci cand o situatie o depaseste efectiv datorita varstei, in rest , se descurca singura.

Simte si ea ca e frumoasa , o vad cum se admira in oglinda , dupa ce se imbraca, o vad cu cata gratie isi trece peria prin par, cum isi asorteaza ea hainele, cum fuge repede la parfumurile mele si oscileaza cu care sa se dea .

O vad o tipa foarte cocheta si foarte sexy cand va creste ea , are gusturi de pe acum stie clar ce vrea , cum vrea.

Se uita printre  hainele mele si imi atrage atentia ca nu am mai imbracat nu stiu ce haina, sau ca nu m a vazut deloc in geaca de piele neagra , care ii place si ei foarte mult, de altfel.

Nu lipsesc momentele in care e copilaroasa, stangace , in care ii place sa se rasfete la mine in brate, isi da si ea seama ca a crescut si trage de timp cumva , vede bebelusul casei cum se pisiceste si vrea si ea.

Inca imi poarta pantofii in casa , zilnic , ii place sa se imbrace in rochii si sa si ia pantofi cu toc.Asa cocotata pe tocuri, aproape ca mi ajunge la umar …si vad un viitor nu foarte indepartat in care vom imparti nu numai pantofii, ci si hainele, bijuteriile si experientele noi care ne asteapta pe amandoua , pe acolo, pe undeva…

 Da, momente care ma fac sa ma trezesc la realitate si sa vad ca fetita timida, mica si draguta se transforma usor , usor intr o domnisoara cu principii, cu viziuni diverse asupra situatiilor prin care trece ea , cu o independenta care prinde aripi din ce in ce mai mult…

WP_20141108_012

 

 

WP_20141108_010

WP_20141108_006

WP_20141108_020

In vacanta

Prima vacanta a ei fara noi.Doar cu bunicii.Una cam greu de digerat si de acomodat pentru mine.Mi a fost foarte greu fara ea , atatea zile, fara rutina noastra, fara galagia ei.M a surprins totodata decizia ei de a pleca fara noi.Este prima data cand nu se razgandeste, a fost foarte hotarata sa plece, chiar ne a comunicat ca ea a crescut si nu mai e bebelus si nu va plange dupa noi, sa stam linistiti ca ea va fi bine.Evident ca acolo a fost distractie maxima , rasfat maxim, iar majoritatea timpului a stat numai si numai in apa.Ori pe plaja , ori la piscina mai mult.De fiecare data cand o sunam , isi cerea scuze ca „ea are treaba cu Lolu ( bunicul) si ma intelege ca mi e dor de ea , insa este ocupata acum „.Pe de alta parte ma bucur ca a venit momentul in care ea ia astfel de decizii, de a pleca fara noi, de a se detasa putin de noi.Ma gandeam cum va fi cand imi va cere sa plece in tabere, excursii.Nu stiu inca ce vom face, cum vom face, mai e timp pana atunci.

Bunicul a imortalizat o zi de piscina a piticei, zi care a fost exclusiv in apa, eu asa vad din poze .

 

Această prezentare necesită JavaScript.