Despre varicela.Episodul 1.

Evident , ca Pastele nu ne putea prinde  in perfecta  forma, nu, trebuia sa existe ceva care sa dea peste cap niste planuri .Nu marete, dar departe de stat in casa , cu bube , mixturi si mancarimi.Prima cazuta pe frontul bubelor, mancarimilor si multor alte manifestari , este Daria.Pe final, e drept.

Saptamana trecuta , respectiv pe joi, cand ne pregateam noi ca doua garofite sa ne imbracam frumos, in rochie , ca venea inspectia la gradinita , iar tinuta obligatorie era musai rochie, nu ca ar fi fost vreun „deranj”, nicicum, am remarcat una bucata bubita pe burtica.Apoi , la o cercetare mai amanuntita , s a dovedit ca erau de fapt cam 3 bubite.Bun.Stiam ceva , ca e epidemie , ca pica toti ca pe front , insa mergeam pe aia romaneasca „mie nu mi se poate intampla”, sau ” nu acum ” , macar.Dupa o discutie cu medicul , diagnosticul mi a fost confirmat , varicela.Cu specificatia ca vreo luna , o sa am niste treaba.Multa.Ca sunt doi copii.Acum , am dat zvon in tara, am intrebat in stanga , in dreapta, cum e la copii, eu trecand prin aceasta experienta cu prietena varicela, pe la vreo 23 de ani.Experienta pe care n am uitat o si nu o voi uita , vreodata.Asadar, nu prea incurajator, din punctul meu de vedere.Aflu ca nu e chiar asa un mare bau-bau, si decid sa ma organizez si sa actionez si om mai vedea noi pe parcurs.Da, nu a fost nimic care sa ma depaseasca , sau sa o depaseasca pe Dariuca , ea fiind oricum un copil cu o capacitate de a intelege , gestiona si actiona foarte bine in momente din astea delicate.Acum , pe final, pot spune ca a trecut printr o forma usoara, nu au fost „sute ” de bube, cum primisem avertizari, nu a existat febra .La ea s a manifestat prin durere de cap in primele zile, dureri musculare si ceva mancarimi , o singura noapte, cam cea mai grea , sa zicem , datorate unor bube care au dorit ele sa erupa in niste zone mai delicate si intime.Insa , am depasit  totul cu eroism, iar exceptand consemnatul home, vreo 2 saptamani, totul a fost depasit cu destul de multa usurinta.N a fost cu plansete , cu vaiete, nu , a fost cu multa grija, cu multe explicatii, cu multe curiozitati totodata.

Asadar, varicela, este o boala care evolueaza fara sa pune probleme severe, daca se respecta cateva reguli de baza , elementare si anume : igiena , izolare, atentie pentru categoriile cu risc inalt , bebelusi, bolnavi cu boli cronice pe langa , odihna.Pe langa toate astea noi am mers si pe un regim alimentar usor, bazat pe mancaruri moi, multe lichide , legume, fructe, peste.De fapt , nimic diferit fata de o perioada normala, insa nu ne a scapat spre exemplu vreun snitel , sau vreo pizza , cum se mai intampla uneori.

Acum , exista si complicatii, da .Am citit, am auzit povesti adevarate, reale, cu cazuri care s au tratat la spital, insa atata timp cat febra nu depaseste 4 zile , cat nu exista tuse severa , care nu cedeaza niciunui tratament , daca nu  se semnaleaza bube suprainfectate sau dureri de cap severe, varicela este o boala care nici macar nu necesita tratament .Exceptand panadolul administrat atunci cand au aparut durerile de cap , noi nu am folosit absolut nimic .Local, mixtura mentolata , glicerina si bicarbonat pentru igiena intima si bucala si cam atat.

Gradul de contagiozitate este de 90%, asadar izolarea este vitala.Perioada de incubatie este de 14-21 zile, bubele apar in valuri eruptive , urmate in general de episoade de febra, la noi aceasta a lipsit cu desavarsire.Si da , atunci cand  bubele deja formeaza cruste, este momentul in care bolnavul nu mai este contagios.

Aaaa….era sa mi scape un aspect foarte important , este esential dusul, da , trebuie dus zilnic , igiena normala, nu cum am auzit ca,  „am rezistat eroic fara dus, baie , 2 saptamani”.Pfuu…cam nasol, nu eroic , zic eu.Ca poti ajunge la  niste bube suprainfectate …de toata frumusetea si nu mai e eroic cand te duci putin pe la spital.

Acum , sfatul medicului a fost sa evitam o perioada dupa refacere, colectivitatea.Pentru ca fiind o boala anergizanta , e bine sa evitam contactul cu alti crocobauri ce misuna prin gradinite.Varicela scade dramatic sistemul imunitar timp de 6 saptamani dupa refacere.Nu vom sta noi 6 saptamani , insa Daria isi va prelungi putin vacanta de Paste.

Acum suntem pe final, aproape de refacere si asteptam episodul nr 2 , care daca va exista , ne dorim sa fie la fel de usor de depasit!

Paste fericit!

Anunțuri

Povesti cu dinti si zane

De vreo cateva zile incoace , subiectul hot la noi in casa este legat de dinti.Cand il scoatem pe urmatorul,  daca zana maseluta aduce cadouri pentru fiecare, dar ce facem daca nu mai iese alt dinte  si alte intrebari si curiozitati care mai de care.

Suntem pe doua fronturi , unul in care scoatem dinti si altul in care incep sa apara peste noapte , din senin, premolari surpriza, in cazul piticei.Zana maseluta si a inceput treaba, a lasat primul cadou , il pregateste pe cel de al doilea pentru saptamana viitoare si isi face calcule ….ca ies cu virgula , toate.

Despre subiectul dinti , noi discutam foarte mult, eu sunt extrem de exigenta cu igiena dintilor si in cazul meu si in cazul fetelor.Am mai spus, imi plac oamenii care au grija de dantura lor, care au un zambet frumos, care merg la stomatolog regulat pentru un periaj/detartraj etc.Am mers cu Daria si inainte  la stomatolog , cunostea scaunul magic , la fel cum stia ca exista in cabinet un cleste , la fel de magic , care face lucrurile mult mai usoare.La noi a functionat intotdeauna treaba cu explicatul inainte, cu vizualizat cabinet intai , cu intrebari despre ce face fiecare instrument ( la analize , procedam la fel).Adica niciodata nu i a placut sa nu stie unde mergem , sa fie luata ca din oala , asa , dintr o data.Si e normal , pentru un copil este un stres enorm asta cu analize , scos de dinti , intepat, anesteziat.Si mie imi place cand merg la analize si imi sunt aratate acele sterile , cand te anunta , stai ca te intep , stai ca iau freza.

Ea o cunoaste foarte bine si pe stomatoloaga, fiind prietena mea , asa ca increderea a fost si mai mare.Ea , este si o tipa foarte calina , care lucreaza si ea cu magie, apropo, multumim , Manu.Initial , am discutat ca mergem doar sa vedem cat de tare se misca , unde este celalalt , in gingie si mai vedem.O pregatisem si pentru momentul zero, daca va fi nevoie sa l scoatem.Ziceam mai sus, cleste magic , zane .Treaba a mers repede , dintele permanent era deja iesit mult , asa ca cel care se misca trebuia musai scos, am primit si explicatii cum  ca e bine sa i scoti pe cei de lapte , pentru a deschide drumul celorlalti, mai usor.

Un gel cu gust de guma , cica , am vrut sa l gust , eu de obicei tot ce ajunge in gura fetelor, siropuri, pastile, testez inainte, sa stiu ce le place, cum le place , ce sa evit , ce sa mai iau, a fost prima magie.Apoi a urmat clestele magic , mic , asa cum il descrisesem si eu acasa, culmea e ca eu nu stiam cu arata, am presupus ca e mic :).S a numarat pana la 3 si s a scos.

Foarte usor, fara lacrimi, cu emotii bine tinute in frau de catre Daria , mai multe am avut eu cred, cu o stapanire de sine si un curaj incredibile, pentru ca am vazut cazuri cu lacrimi de crocodil , cu tavalit pe jos, cu promisiuni si juraminte solemne ca mananca tot si va fi cel mai cuminte copil, numai sa nu ajunga acolo, pe scaun .Da, sunt mandra de ea.De cum si a gestionat ea emotiile si momentul.Totul a decurs foarte bine , apoi.Am primit primul dinte , la pachet.Ea , abia astepta sa plecam , sa imprastie vestea ca si a scos primul dinte, sa fie admirata de catre bunici si sa se intalneasca cu colegele la gradi , sa anunte ca a intrat cu succes in randul lor, al fetitelor stirbe :).

Pentru ea e ceva extraordinar, nemaintalnit, imi repeta zilnic „mami, nu mi vine sa cred ca am scos un dinte!”.Acum , are multe intrebari , cand il scoatem pe urmatorul , daca Zana aduce de fiecare data cadouri, cum o sa arate ea fara mai multi dinti si altele.Saptamana viitoare , il scoatem pe urmatorul , abia asteapta!

Seara , l a asezat frumos sub perna , intr un saculet, cu rugamintea sa primeasca cadoul Zanei.Si Zana si a facut treaba, normal, ca asa e frumos, sa te tii de promisiuni .

Daria-5 ani si 8 luni, primul dinte de lapte scos

Va urma,

Decalogul febrei

Asadar, noi am inceput anul 2015 , minunat.Cuprinsi de o viroza , cum nu am mai patit de multa vreme.Sau poate deloc, avand in vedere ca Alin a zacut efectiv 5 zile , fara vlaga, sub tratament si la un pas de a ne prezenta la urgente.A urmat Daria, la ea s a manifestat mai putin agresiv , insa mare mi a fost mirarea cand am vazut pentru prima oara  cum termometrul urca ametitor spre 40 , cu antitermice cu tot.A fost momentul in care am mai descoperit niste treburi legate de febra.Si am mai descoperit ca niciodata nu stii suficient de multe si ca fiecare experienta difera si ca sunt multe lectii de insusit.

Daca la Daria am reusit cat de cat ca in 4 zile sa o punem pe picioare, cu Ingrid a fost mult mai dificil.Punctul culminant , la ea s a manifestat.Parca a adunat totul de la ei doi si da i si trage.A fost primul moment in care am fost la un pas , foarte mic , de internare.Asta pentru ca  orice ii ajungea in stomac era scos afara, desi ea incerca sa bea lichide.De mancare nu se punea problema , pentru ca nu putea inghiti cu amigdalele lipite.Am inteles, nici macar n am insistat.Am insistat pe hidratare, controlul febrei.Care febra , ne a scapat de sub control de cateva ori , insa am reusit sa prindem fraiele.Si momentul in care singurele care ajutau erau impachetarile , care au fost sfinte.

Febra care nu ceda sub antitermice , 3 administrate simultan, pe gura, supozitoare, oricum, pentru ca stadiul virozei era mult prea avansat.Dupa 3 zile de antitermice, a urmat antibioticul, pentru ca deja lucrurile s au complicat.
Antibiotic pe care il urmaream ca pe o comoara , si ne rugam sa l tina 30 de minute cat sa fie ok si sa plece din stomac.Nu stiu cum , dar am reusit.Au urmat apoi crizele de epistaxis, despre care recunosc ca nu stiam mai nimic, cum sa o asez , ce sa i fac, cum sa i fac .Am trecut si de astea, slava Domnului.

Si recunosc ca au fost multe necunoscute, pe care cu primul copil nu le am experimentat.Si recunosc ca la un moment dat , m am panicat , eu care sunt foarte stapana pe situatii ce tin de sanatate , pericole.Adica nu sunt genul sa ma blochez , sa fiu inviata cu apa, cum ar veni, ci sunt destul de cerebrala si rapida in reactii atunci cand e nevoie.Insa , starea in care era la un moment dat , Ingrid, letargica, febra atatea zile, nesomn, respiratie extrem de grea , pentru ca erau si niste tone de muci, peste toate, la un pas de deshidratare, m au panicat la un moment dat.

Dupa a treia doza de antibiotic , lucrurile s au mai linistit putin si atunci am avut timp sa mi limpezesc putin mintea si sa vad ce e de facut mai departe.A fost o perioada extrem de dificila.Veneam dupa niste nopti nedormite cu Daria, cu tuse , cu voma, cu febra , cu de toate.Au urmat niste nopti si zile  cu mult peste cele cu Daria, asa ca dupa aproape 2 saptamani de la Revelion , reuseam sa mi spal parul si sa ies o ora din casa.Si sa dorm cateva ore.Si sa constat ca am slabit brusc vreo 3 kg si ca au mai aparut cateva riduri pe fata.Da, pe mine ma consuma foarte mult episoade de genul acestora.

Asadar, ce trebuie sa stii despre febra ….nu i mare lucru , cel mai important este controlul ei si al tau, in momentele alea.Si sa constientizezi ca febra nu i chiar un mare  bau-bau, ci e un semn ca organismul porneste motoarele in lupta cu boala, ca febra e un simptom si nu o boala in sine , ca impachetarile sunt sfinte, ca un copil nu trebuie imbracat mai gros , ci dimpotriva dezbracat la piele in episoade febrile, hidratat, sub orice forma, biberon , lingurinta, seringa, oricum , e vital sa consume lichide, ca inainte de a fugi la spital , e important sa incerci sa i scazi febra si sa nu pleci cu un copil febril in brate, doar pentru ca ai senzatia ca situatia te depaseste.Acelasi lucru il vor face si la spital, scaderea febrei,  in primul rand.

Am re(descoperit) , de fapt am constatat cum ca la noi Panadol este apa de ploaie si singurele care ne au fost aliati au fost Nurofen si Ibalgin.Si supozitoarele, da.

Am scapat , acum fetele sunt bine , sper sa nu mai repetam episoade de genul acesta, desi e cam imposibil , mai ales cand sunt mai multi copii in familie si unul care merge si in colectivitate.

Inceput de saptamana

O saptamana inceputa extrem de prost.Cu doua picioare stangi, nu unul.Duminica seara, Daria era mucioasa.Nimic semnificativ.Gresit!A fost semnificativ pana la urma.Atat de semnificativ, incat tot ce avea in gat, dupa  vindecare, s a mutat in ureche.In conditiile in care eram sigura ca am trecut de hop, m am trezit ca mi spune luni noaptea „mami, ma doare urechea”.Consult orl, urechea arata uratel.Fara inot,  fara dus mai sus de gat, ospamox ( bine macar ca nu e atat de agresiv, desi tot antibiotic se numeste)  , siropuri.Bun.A urmat Ingrid.Care mititica a fost cel mai rau, dar a luptat cel mai bine.

Consultul pediatrei arata ca e bine in gat, insa foarte multe secretii.Pentru care trebuia sai dau si ei ospamox.La 3 luni.Ceea ce nu am facut.Si am mers pe oscillo si stodal si aerosoli la greu.Si parerea celui de al doilea medic, care mi a comunicat ca nu se aude nimic pulmonar si ca totul e viral si ca antibioticul o sa i faca doar rau, nu bine.Asa ca de luni am fost in carantina, cu siropuri la greu, hartiute cu tratamentele/dozajele  pentru fete, ca sa stim ce tratamente are fiecare.Acum suntem mai bine.Daria cu tratamentul pe final si urechea ok, iar Ingrid respirand mult mai bine, tuse foarte rara si doar niste secretii care se pregatesc sa treaca de trahee si sa se duca unde or vrea ele.

Si da, un bun decongestionant nazal este ceva gratis, cald si eficient.Cateva picaturi de lapte de mama chiar fac minuni, inclusiv intr un nasuc infundat la maxim.

Eu nici macar nu ma mai vait.Nu am timp de asa ceva.Raceala mea , pentru ca nu am ratat o nici eu,  am tratat o din mers, desi la un moment dat am fost gata sa cedez de la atata epuizare, oboseala, nopti de paza etc.Dar inca mai pot.Se pare ca resursele mele de energie stau bine ascunse si ataca fix cand trebuie.E bine!

Ramane o singura intrebare in mintea mea: oare de unde si de ce,  Ingrid care dormea cate 30 de minute ,  a inceput sa doarma de 2 zile numai cate 2 – 3 ore legate? Si doarme profund si linistita si se trezeste vesela…ca de la oscillo si de la stodal sau aerosoli sigur nu e :).

Primele vaccinuri

Ieri,  Ingrid a  primit primele vaccinuri.Trei la numar.Chinuitoare la maxim.A plans atat de rau incat a fost nevoie sa luam o pauza sa o linistesc, desi nu o mai interesa nimic.

Unul dintre ele , Rotarix ul a fost sirop, insa l a primit la fel de greu, mai ales ca nu stia ce e cu acel lichid in gurita ei , altceva in afara de lapticul ei preferat.Pana la urma , doctora a reusit sa il dea pe tot, cu joaca, cu pauze .

Celelalte doua, de care ne era cel mai teama, noua in primul rand , Hexacima si Synflorix ul , i au fost administrate intramuscular, cate unul in fiecare piciorus.A reactionat …normal pana la urma, cred ca nimanui nu i ar placea ca in afara de faptul ca e imobilizat, mai este si intepat si mai primeste si niste gheata bonus .Mi s a rupt sufletul de ea …. E atat de greu cand iti vezi copiii suferind…

A plans mult, abia am reusit sa o linistesc, insa se uita la mine cu o fatuca disperata ca si cand ar fi vrut sa mi reproseze ca am abandonat o…

Dupa vaccinuri a fost agitata, nelinistita, a plans toata ziua, un plans de durere, oboseala, ciuda.Nu a putut dormi si a mancat putin.Spre seara a facut putina febra.Noaptea a dormit putin mai bine .Si azi a avut o stare de iritabilitate vizibila.Insa mai vesela, a avut chef de vorba, a mancat un pic mai bine.

Deocamadata am scapat …cel putin pentru 6 saptamani cand va urma a doua tura de vaccinuri.

 

Despre curaj

Pana ieri, Daria nu a interactionat absolut deloc cu spitale, medici , halate albe sau injectii, multumim lui Dumnezeu pentru asta.De ceva timp tot planuiam sa i facem analizele de sange.Cele uzuale.Preventiv.Am incercat si anul trecut, insa nu am simtit o pregatita , drept pentru care am renuntat.Am considerat ca e mai rau daca se sperie sau prinde frica de medici.O tot pregateam pentru momentul recoltarii analizelor.I am explicat pas cu pas ce se va intampla, toate instrumentele , i am spus ca va simti ceva , ca o va durea putin, dar va trece.Am construit chiar si o poveste legata de fluturasul cu care i se va recolta sangele.M a intrebat ce inseamna vene, la un moment dat.A fost curioasa si atenta.Am fost convinsa ca a inteles perfect tot ce i am explicat.

Emotiile cele mai mari le am avut eu.Pentru ca mi era teama sa nu se sperie, mi era teama ca asistenta nu i va gasi venele cum trebuie sau ca nu va avea atitudinea pe care o asteptam si eu si Daria.Insa totul a fost mai mult decat perfect.O asistenta tare draguta, care i a explicat fiecare pas, tot ce foloseste etc.O alta asistenta a distras o putin , pentru ca era curioasa sa vada procesul.In rest , a stat cumintica la mine in brate, a ascultat tot ce i s a spus, incepand de la prinderea garoului pana la pansamentul  final.

A primit o diploma cu Clopotica si Mica Sirena , care trebuiau desenate, iar pe ea  era scris  un mesaj dragut despre cat de curajoasa a fost.Am pastrat o, este in cutiuta lor ( a fetelor) speciala, unde pastrez tot felul de amintiri.

Analizele au fost bune, un pic calciul sub limita , insa foarte putin.Oricum ii dau osteocare ul.Si cu ocazia asta am bifat si primele analize si inca o data m am minunat ce copil receptiv este Dariuca mea.

Dileme

Sau lipsa unor raspunsuri.Nici nu stiu cum sa le numesc.Trecem printr o perioada extrem de dificila.De 2 saptamani , Ingrid plange foarte mult,  ziua.Adica aproape toata ziua, cu exceptia plimbarii de afara sau noaptea.Nici noaptea nu doarme extrem de grozav , insa am ajuns sa ma multumesc ca doarme in reprize de cateva ore.Am incercat sa vad unde gresesc sau ce cauze ar fi putut determina schimbarea asta majora.Medical, nu cred ca e nimic, luni o sa o sun pe pediatra sa o consulte , desi e un copil sanatos.La 2 luni are o greutate de 5,400 kg si masoara 61 de cm.Este activa, cand nu plange,  rade, se joaca, gangureste.

Cand reuseste sa adoarma, este linistita 10 minute , dupa care se trezeste si plange.Poate de oboseala, poate sunt colici,poate, poate…O tin inbrate non stop, numai sa se linisteasca, insa nu functioneaza nici asta.Plange mult la mine in brate, cu pauze in care isi trage sufletelul, pentru ca plange pana cand oboseste :(.Am incercat sa o fac sa adoarma pe mine , leganata, culcata, infasata , am incercat orice ….si nu reuseste sa adoarma.Am coloana si cervicala praf de la cat ne plimbam prin casa si nu m ar deranja, daca as putea sa o linistesc si sa adoarma cateva ore pe zi.Sunt extrem de obosita si fizic si psihic, ziua nu dorm deloc, iar noaptea apuc sa dorm maxim 2 3 ore pana la prima ei trezire.Daca e o noapte linistita mai dormim in reprize de cate 2 ore.Suge extrem de des.Are momente in care mananca din ora in ora.Mi e teama ca lipsa asta de odhina si disconfortul psihic si tot sa nu afecteze lactatia, pentru ca de cateva zile imi simt sanii mai moi, iar ea parca suge din ce in ce in mai des , ca si cand nu ar manca suficient.Sau poate e doar un puseu de crestere din nou.

Daria….Dariuta mea …..mi se rupe sufletul de ea .Abia apuc sa i pun masa….in rest se descurca singurica.Merge singura la baie, mananca singurica, se joaca in liniste in sufragerie, doar ca sa poata Ingrid sa doarma :(.Si mi e ciuda de mor ca nu pot sa stau cu ea , sa o ajut , sa ne jucam ca inainte.Mi se pare cumva ca o sacrific pe ea , doar ca sa ma ocup de cea mica.Dariuca s a schimbat mult de cand a venit micuta, am vazut o , desi ea incearca sa para ca nu o intereseaza.Noaptea dorm cu ea , ma tine de mana toata noaptea.Simte cand plec sa o alaptez pe Ingrid si ma intreaba in somn daca vin inapoi la ea …

Nu stiu cum sa iesim la capat, probabil ca e o perioada care va trece, insa este extrem de greu.M am gandit sa aduc carutul Dariei in casa , poate daca o legan , adoarme asa .Asa adoarme afara.Doar ca sa se poata odihni, pentru ca mi e mila de ea , ca nu doarme, ca plange atat de mult.

Alimentar, aproape ca ma feresc de orice .Lactate nu mananc, fructe,legume nimic.Nici nu stiu cu ce sa mai supravietuiesc, pentru ca meniul nu e unul foarte diversificat…Fizic, abia apuc sa ma spal pe dinti, pe fata, dimineata.

Am citit si recitit articolul Ralucai, care apropo imi da o mare putere sa rezist.Da, mi a fost de mare ajutor Raluca, desi nu stie.

Vine botezul, saptamana viitoare, nu stiu cum o sa ajung sa mi fac macar o manichiura si un coafat.Plus ca sunt obosita, fara chef de nimic.Astept sa se intample ceva, nu stiu exact ce , astept niste raspunsuri, o cauza, ceva.Luni o sa discut si cu pediatra si o voi chema la un consult general.

Si nu, nu vreau sa i dau lapte praf, pe motiv ca poate nu se satura si de aia plange si se trezeste dupa 10 minute.Daca noaptea doarme, afara doarme, a luat in greutate, probabil ca nu asta e cauza.

Vedem…..vreau doar putere sa reusim sa trecem peste perioada asta.Abia astept sa stau cu Daria, aici sufar la fel de mult.Uneori am lacrimi in ochi, desi nu vreau sa vada , cand o gasesc singurica in sufragerie, jucandu se , sau cand o aud ca merge la baie, sau cand vrea ceva si eu nu pot sa o ajut……

Te iubesc, Dariuta mea!