Despre alaptare si bebe 2

Se zice ca atunci cand ai mai mult de 1 copil, se presupune ca ai si mai multa experienta.In cresterea bebelusului, in ingrijirea, manevrarea, alaptarea si toate etapele care il duc pe micut spre perioada de adult.Eu as zice la fel.Pentru ca treci prin mult mai multe experiente , pentru ca e altceva sa ai grija de 1 copil si cu totul altceva sa ai doi , trei copii, fiecare cu nevoile lui, mai ales cand vorbim de varste diferite.Pentru ca diferentele , exista.Si le vad la copiii mei.

Si inveti sa ….organizezi, sa prioritizezi si sa eficientizezi absolut orice.Incepand cu perioada din sarcina si continuand apoi.Ma refer aici la toate aspectele posibile:  financiare, timp petrecut cu copiii, timp pentru tine, spatiu locativ, spatiu in masina ( da , e o corvoada plecatul cu 1 copil, dar cu mai multi, bagaje, scaune, siguranta etc.).

Si constat ca atunci cand nu exista nici un ajutor, este greu, da.Ca pana sa am primul copil ma intrebam ce faceam cu atata timp liber.Apoi , la Daria, care a fost extrem de linistita, ma gandeam cat timp liber aveam.Si ca acum, cu ambele fete, am zile cand nu mi ajung orele pentru toate.Si ca uit sa mananc , din lipsa de timp, sau ca ma spal pe cap in 3 minute maxim, sau ca am ajuns la performanta de a iesi afara cu ele in maxim 15 minute.Social, iarasi suntem „in pierdere”.Pentru ca neavand cu cine sa lasam fetele , preferam fie sa ramanem acasa , fie sa iesim cu ele.Ceea ce numai relaxare nu se numeste, atunci cand vrei sa fugi putin de acasa.Singurele iesiri „relaxante”  pana acum, au fost filmele la care merg cu Daria, filme de copii, regate de gheata, zane pirat, tarzani sau mai stiu eu ce.

Casa este intr o organizare maxima.Pentru ca daca nu ar fi asa , nu am avea pe unde sa ne miscam, in 3 camere.Iar hainele, pentru 4 persoane , dintre care doua cu ele la maxim( fetele, nu noi) trebuie sa fie la linie, altfel, nu au loc.

Eu sunt vesnic in priza.De la trezirea fetelor pana la adormirea lor.A Dariei, de fapt.Ca noaptea pentru mine , este o alta zi.Si ma gandesc si organizez mesele sa fie la timp, odihna de pranz sa fie si ea , mesele pentru noi la fel, mai mult seara, atunci ajungem sa mancam cu totii, timpul pentru Daria sa existe, pitica sa fie ok si ea.Am momente uneori cand ma gandesc ca poate totul e la mine.Ca daca as fi mai relaxata mi ar fi mai usor.Dar pe de alta parte, nu suntem  nici genul de persoane care sa manance ce gasesc prin frigider sau sa si faca loc printre dezordine.

Si desi pentru mine de cand o am si pe Ingrid, manichiura, epilatul sau treburi firesti, femeiesti sunt tot timpul pe fuga, cu ochii pe ceas, e frumos sa ai doi copii.Si sa planuiesti pentru doi si sa imparti iubire , atentie pentru doi.Si sa le primesti la dublu.Si sa descoperi la tine multe: rabdare, renuntare, pasiune.

In ceea ce priveste alaptarea, in cazul meu experienta mi a fost de ajutor.Desi exista mici dileme, incertitudini si la al doilea copil.Insa basic -ul , exista.Adica, am stiut inca de cand era inburtica ca voi alapta, exclusiv 6 luni, cel putin 1 an.Si nu m am gandit o secunda ca nu voi avea lapte sau ca nu i va fi suficient.Sau ca va fi greu, ca vor exista „sacrificii”.Am stiut ce ma asteapta, am stiut ca va fi nu prea placut la inceput.Si s a dovedit ca „nu prea” e un cuvant atat de mic pentru ce am indurat la Ingrid.Dar mi am dorit .Si as proceda la fel de o suta de ori daca ar fi sa repet experienta.

Alimentatia ei de baza , este si acum , laptele. matern. Pentru ca de abia de vreo 2 saptamani a inceput sa se atinga si de altceva.Si ma bucur enorm cand vad cum dintr o mana de om , de acum 8 luni, am in fata o grasunica frumoasa, care ma soarbe din priviri cand isi bea lapticul .Si orice sacrificiu devine o forta motivationala fantastica si un avant pentru ….mai departe.

Dileme

Sau lipsa unor raspunsuri.Nici nu stiu cum sa le numesc.Trecem printr o perioada extrem de dificila.De 2 saptamani , Ingrid plange foarte mult,  ziua.Adica aproape toata ziua, cu exceptia plimbarii de afara sau noaptea.Nici noaptea nu doarme extrem de grozav , insa am ajuns sa ma multumesc ca doarme in reprize de cateva ore.Am incercat sa vad unde gresesc sau ce cauze ar fi putut determina schimbarea asta majora.Medical, nu cred ca e nimic, luni o sa o sun pe pediatra sa o consulte , desi e un copil sanatos.La 2 luni are o greutate de 5,400 kg si masoara 61 de cm.Este activa, cand nu plange,  rade, se joaca, gangureste.

Cand reuseste sa adoarma, este linistita 10 minute , dupa care se trezeste si plange.Poate de oboseala, poate sunt colici,poate, poate…O tin inbrate non stop, numai sa se linisteasca, insa nu functioneaza nici asta.Plange mult la mine in brate, cu pauze in care isi trage sufletelul, pentru ca plange pana cand oboseste :(.Am incercat sa o fac sa adoarma pe mine , leganata, culcata, infasata , am incercat orice ….si nu reuseste sa adoarma.Am coloana si cervicala praf de la cat ne plimbam prin casa si nu m ar deranja, daca as putea sa o linistesc si sa adoarma cateva ore pe zi.Sunt extrem de obosita si fizic si psihic, ziua nu dorm deloc, iar noaptea apuc sa dorm maxim 2 3 ore pana la prima ei trezire.Daca e o noapte linistita mai dormim in reprize de cate 2 ore.Suge extrem de des.Are momente in care mananca din ora in ora.Mi e teama ca lipsa asta de odhina si disconfortul psihic si tot sa nu afecteze lactatia, pentru ca de cateva zile imi simt sanii mai moi, iar ea parca suge din ce in ce in mai des , ca si cand nu ar manca suficient.Sau poate e doar un puseu de crestere din nou.

Daria….Dariuta mea …..mi se rupe sufletul de ea .Abia apuc sa i pun masa….in rest se descurca singurica.Merge singura la baie, mananca singurica, se joaca in liniste in sufragerie, doar ca sa poata Ingrid sa doarma :(.Si mi e ciuda de mor ca nu pot sa stau cu ea , sa o ajut , sa ne jucam ca inainte.Mi se pare cumva ca o sacrific pe ea , doar ca sa ma ocup de cea mica.Dariuca s a schimbat mult de cand a venit micuta, am vazut o , desi ea incearca sa para ca nu o intereseaza.Noaptea dorm cu ea , ma tine de mana toata noaptea.Simte cand plec sa o alaptez pe Ingrid si ma intreaba in somn daca vin inapoi la ea …

Nu stiu cum sa iesim la capat, probabil ca e o perioada care va trece, insa este extrem de greu.M am gandit sa aduc carutul Dariei in casa , poate daca o legan , adoarme asa .Asa adoarme afara.Doar ca sa se poata odihni, pentru ca mi e mila de ea , ca nu doarme, ca plange atat de mult.

Alimentar, aproape ca ma feresc de orice .Lactate nu mananc, fructe,legume nimic.Nici nu stiu cu ce sa mai supravietuiesc, pentru ca meniul nu e unul foarte diversificat…Fizic, abia apuc sa ma spal pe dinti, pe fata, dimineata.

Am citit si recitit articolul Ralucai, care apropo imi da o mare putere sa rezist.Da, mi a fost de mare ajutor Raluca, desi nu stie.

Vine botezul, saptamana viitoare, nu stiu cum o sa ajung sa mi fac macar o manichiura si un coafat.Plus ca sunt obosita, fara chef de nimic.Astept sa se intample ceva, nu stiu exact ce , astept niste raspunsuri, o cauza, ceva.Luni o sa discut si cu pediatra si o voi chema la un consult general.

Si nu, nu vreau sa i dau lapte praf, pe motiv ca poate nu se satura si de aia plange si se trezeste dupa 10 minute.Daca noaptea doarme, afara doarme, a luat in greutate, probabil ca nu asta e cauza.

Vedem…..vreau doar putere sa reusim sa trecem peste perioada asta.Abia astept sa stau cu Daria, aici sufar la fel de mult.Uneori am lacrimi in ochi, desi nu vreau sa vada , cand o gasesc singurica in sufragerie, jucandu se , sau cand o aud ca merge la baie, sau cand vrea ceva si eu nu pot sa o ajut……

Te iubesc, Dariuta mea!

Reusite

Mi se par niste rezultate nu excelente, ci super mega reusite si  neaparat de scris pentru mine , pentru fete.Unul , este faptul ca pitica a cam scapat de raceala.Care raceala era o fornaiala cam deranjanta.Inca mai exista , insa nesemnificativa.Iar altul este rana mea urata care ….trece.Adica e aproape vindecata si cicatrizata.Iar durerea nu mai exista decat intr un procent la fel de nesemnificativ precum raceala micutei.Inca folosesc protectoarele de silicon pana la vindecarea totala.De frica mai mult.Am zis eu ca astept momentul in care va trece ea, asa intr o zi.Cu astea am reusit.Daca reusim si miercuri sa ajungem teferi acasa dupa un control post operatie si o fuga dupa rochii pentru mine si Daria, necesare musai pentru botez, ma declar eroina :).Sper ca Ingrid sa ne lase sa ne controlam/probam etc.Macar asa …pe fuga.

Cand nimic nu vindeca :(

Ranile mele, de fapt rana , e inca acolo.Cu slabe sanse de vindecare in viitorul apropiat.Am ajuns sa ma resemnez , sa sper ca poate la un  moment dat va trece, asa , de la ea putere.Pentru ca e la fel de adanca , la fel de dureroasa, incat ma chircesc de durere, inchid ochii si ii mai deschid abia cand mai cedeaza putin durerea.Si am incercat absolut orice,  de la garmastan, compresele multi -mam, crema multi-mam, crema preparata in farmacie, vitamina a etc.Si nu trece cu nimic…

M am gandit sa merg totusi la un medic.Care medic o sa mi recomande ce am incercat deja, sau poate am ghinionul de a intalni un medic care sa mi propuna sa renunt la alaptat pentru a se vindeca.Asa cum cu 4 ani in urma, cand am intampinat episodul urat cu urticaria , medicul respectiv imi propunea ca si solutie incetarea alaptatului, pentru nu stiu ce tratamente .Si am refuzat politicos si am cautat alt medic.Deci nici asa nu merge…

Totusi , unul din sani l am „salvat”.Pot sa o hranesc pe micuta fara protectorul de silicon chiar, asta si pentru ca nu a fost atat de afectat.Celalalt insa, este cumplit, cu protectia de silicon , cu toate tratamentele posibile, durerea este atat de vie, incat mi se face frica inainte de a o alapta.Sincer.

Dar , asa cum spuneam, probabil ca la un moment dat se va vindeca, nu stiu cand , avand in vedere ca este solicitat la fiecare masa a piticei, iar rana nu are timp sa se inchida.Inca rezist, desi e greu.Si vine si controlul post operatie si va trebui sa o luam cu noi si va trebui sa o alaptez pe unde ne aflam.Si nu ar fi absolut deloc o problema , daca nu ar fi protector, steril,  durere , drum etc.

Insa dorinta si puterea de a indura durerea vin fix din ochii ei.Cand se uita atat de frumos cu ochisorii ei dragi in timp ce mananca.

 

Zambete

Nici Ingrid nu se lasa mai prejos.Si a inceput sa ne faca surprize , placute.Astazi vorbeam cu ea , in timp ce era la mine in brate.Moment in care m a fixat cu privirea, cu ochisorii ei mari si …..mi a zambit.Constient.Pentru ca am surprins o si mai tarziu, la fel.M a topit ce sa zic…..

E atat de haioasa draga de ea ….cand ne pregatim de masa , se agita toata , cu manutele, cu gurita  pana cand ajunge la sursa de hrana.Si face o fetisoara asa draguta cand reuseste.E minunata!

Si nu ma mai doare nimic cand o vad atat de fericita!

WP_20130917_001

2 saptamani de Ingrid

Care drept sa spun nu stiu pe unde au trecut, normal. Ingrid…..creste, deja este alta fetita fata de ziua in care am iesit din spital.O alăptez, este evident fan tzitzi, ca si Daria, de altfel.Mananca in continuare undeva la 2 ore.Nici o zi nu seamănă cu alta.Avem zile in care efectiv mananca si adoarme la loc, zile sau nopti când nu este asa, e partea aia mai grea.Care se uita in secunda in care ma uit la ea si zambeste strengareste, desi încă involuntar.Nu am reusit sa o cântăresc, deoarece atunci când se  trezeste, urla de foame, iar cantarul nu suporta nici o miscare, rezultatul fiind nerelevant.Oricum, crestere exista, este vizibila clar, are falcute, piciorusele s au schimbat.Ii facem masaj si baita zilnic, daca are stomacul plin, ii plac aceste activitati, daca nu, e nebunie.Daria este înnebunită după ea, ne ajuta la baita, o implic in orice si ii place foarte mult.Iese zilnic afara, la plimbarica, desi pentru mine, iesirile cu amândouă sunt adevărate aventuri, din secunda in care le îmbrac pana ajung acasă inapoi.Eu, de cele mai multe ori, apuc sa mi prind parul , pe scara, sau sa mănânc tot asa, pe unde apuc.

Comparand o cu Daria, este alta personalitate, lucru firesc, de altfel.Dariei ii placea enorm la baie, masaj, orice.Moarta de foame ori nu, era un moment sublim pentru ea .Ingrid nu este asa, nu ii place atat de mult momentul baitei.Ei ii place sa manance , mult si des.Nu ma deranjeaza, pentru varsta ei este perfect normal  sa manance la cerere.Mai ales ca suntem la „varsta” de 2 saptamani, care este marcata  si de un puseu de crestere.

Cam atat despre Ingriduca, cum o alinta Daria, la cele 2 saptamani de viata!

WP_20130831_001

WP_20130830_006

WP_20130828_001

WP_20130830_003

Maimutareala…

WP_20130828_002

Despre rabdare si indurare

Din nou ma confrunt cu aceleasi rani ale sanilor de la alaptat.La fel a fost si la Daria, poate un pic mai suportabil.Am zis, sa alaptezi e un moment sublim, un sentiment minunat, pentru mine este ……totul.Stiam ce ma asteapta, stiam ca alaptatul in primele saptamani , cel putin , va fi cumplit de dureros, cel putin asta e cazul meu.Si cand spun cumplit,  asa e , e o durere care te sfasie, simti ca ti se scurge sangele din vene , pana te obisnuiesti cu durerea.Si nu e chestie de pozitionare incorecta, pentru ca am avut grija la  acest aspect.Pur si simplu, asta sunt eu, mai am ghinionul de a avea si o pereche de mameloane aplatizate, sanii mari, asadar meniul complet.Ma ajut de protectoarele pentru mamelon de silicon, insa durerea tot e acolo.Am incercat creme peste creme, acum am un preparat din farmacie, pe care il voi incerca.Spre sa ajute.Stiu ca nu exista , din pacate, un leac minune, sau unul care sa vindece rapid, asa ca singurul lucru de care ma ajut sunt rabdarea.Si indurarea, da, pentru ca doare ingrozitor.Si cine a trecut prin asta, intelege perfect.Si pentru ca stiu ca va trece si va fi mai minunat sa o alaptez pe piticuta.

Chiar si asa , Ingrid va primi doar lapte de la mine , orice ar fi.Si sunt destul de ambitioasa, stiu ca o sa treaca si asta.