Pentru cei 6 ani

Dariuta mea draga ,

Nu puteam sa nu scriu aici , cateva randuri, intr un moment atat de important pentru tine si pentru noi….pentru cei 6 anisori ai tai, pentru petrecerea pe care ai asteptat o atat de mult , pentru ca ai avut invitate personaje preferate ….pentru ca ai fost alaturi de prietenii tai dragi …

Iti doresc …iubire , draga mea draga , noroc, curaj sa fii tu, curaj sa infrunti orice umbra , sau nereusita,  sau orice ti se va parea ca sta in calea ta.Iti doresc fericire , oameni frumosi  in preajma ta  , calzi , la fel ca tine .

Iti mai doresc sa ti pastrezi zambetul asta minunat , de acum , plin de inocenta.Putin din privirea ochisorilor tai mici , insa plini de  visuri  si planuri marete.Sa fii buna , Dariuta mea , sa fii inteleapta , toleranta, ambitioasa atunci cand trebuie.

Sa ti amintesti cum discutam noi seara , despre diverse , cum ai procedat intr o situatie , daca a fost bine ori nu. Sa nu renunti niciodata atunci cand tu consideri ca poti , ca merita .Eu te voi sprijini, intotdeauna.

Acum….iti doresc sa te bucuri de copilarie , sa te joci, draga mea , sa visezi, sa te lasi purtata oriunde vei vrea tu , mai tarziu, va veni o vreme , in care vei fi conditionata , poate, sa razi , sa joci sotronul , in fata blocului, la bunici, sa alergi oriunde vor piciorusele si inima ta , sa dormi pana tarziu, sa scrii atunci cand ai tu chef si sa intram in casa , doar atunci cand obosim , de atata joaca si alergat.

Te iubim , Dariuta noastra!

iulie 2015,

Anunțuri

Un capitol

Marturisesc ca m am tinut tare , doar pentru a nu o emotiona pe ea , mai mult decat era.Insa am avut un nod in gat , mai toata serbarea ei.Ultima ei serbare, de la gradinita.S a pregatit foarte mult , a asteptat cu foarte mare nerabdare sa vina si acest moment , desi parca am simtit o ca ar mai vrea un ragaz, ca ar mai vrea ca timpul sa se opreasca putin , acolo.Rolul de anul acesta a fost unul cu o incarcatura suficient de mare , cat sa i ridice emotiile mai mult decat erau .Insa si a dozat totul perfect, mi a demonstrat din nou cat de organizata , cat de stapana pe diverse  situatii poate fi , desi emotiile erau foarte mari.La final, si a imbratisat educatoarea, in semn de multumire pentru tot ceea ce a invatat, pentru cei 3 ani petrecuti impreuna, imbratisare urmata de promisiunea solemna ca isi ia  doar la revedere.Am simtit o ca are regrete, acasa cand am ajuns,  a scos fotografiile de la inceputul gradinitei , cand grupa era completa, si a nominalizat toti colegii si si a amintit momente haioase petrecute cu ei.Am incercat sa o ajut , pentru copii pragurile acestea sunt foarte importante.I am explicat ca intr adevar este un capitol care se incheie , insa vor urma momente frumoase si mai departe , o data cu scoala.I am promis ca vom vizita gradinita , colegii, clasa ei , ori de cate ori va dori acest lucru , ca de anul viitor , Ingrid va invata in aceeasi clasa, cu aceeasi educatoare , chiar cu o parte din colegii mici , care au ramas.Si vom merge in fiecare zi , sa o luam , ocazie cu care va zabovi, in curtea gradinitei , cu colegii ramasi.I am mai spus ca are o invatatoare foarte buna , care nu o va incarca cu teme , dictari , concursuri etc.Si ca se va apropia de ea , asa cum s a apropiat si de educatoare , ca vor veni colegi si prieteni noi in viata ei , ca e o etapa la fel de frumoasa daca stie sa caute momente speciale.

Si a pastrat obiceiul din timpul gradinitei , atunci cand ajungea acasa.Aseza caietele pentru copii, isi punea pantofi cu toc si incepeau gradinita, ea fiind educatoarea, de fapt.A pastrat si acum intonatia, obiceiurile educatoarei, dovada ca a avut un rol important in viata ei, mai ales ca ea este genul de copil care isi cauta repere, modele.

Noi , suntem socati.Pentru ca peste 2 saptamani , ea va implini 6 ani, pentru ca din toamna , ea va fi eleva .Si stam si ne amintim cum abia o puteam aduna , s o luam in brate, la cat de mica era, cand a aparut in viata noastra.Si cum ne uitam si la cealalta , care pe zi ce trece devine si ea un personaj cu dorinte, cu ambitii, cu personalitate.

Acum ne pregatim de vacanta, de petrecerea de ziua ei si de reintoarcerea mea la servici.Cam greu, de altfel, dupa 2 ani , e nevoie de ceva mobilizare , insa daca le stiu pe ele bine , mut muntii din loc daca e nevoie.

Un capitol

Marturisesc ca m am tinut tare , doar pentru a nu o emotiona pe ea , mai mult decat era.Insa am avut un nod in gat , mai toata serbarea ei.Ultima ei serbare, de la gradinita.S a pregatit foarte mult , a asteptat cu foarte mare nerabdare sa vina si acest moment , desi parca am simtit o ca ar mai vrea un ragaz, ca ar mai vrea ca timpul sa se opreasca putin , acolo.Rolul de anul acesta a fost unul cu o incarcatura suficient de mare , cat sa i ridice emotiile mai mult decat erau .Insa si a dozat totul perfect, mi a demonstrat din nou cat de organizata , cat de stapana pe diverse  situatii poate fi , desi emotiile erau foarte mari.La final, si a imbratisat educatoarea, in semn de multumire pentru tot ceea ce a invatat, pentru cei 3 ani petrecuti impreuna, imbratisare urmata de promisiunea solemna ca isi ia  doar la revedere.Am simtit o ca are regrete, acasa cand am ajuns,  a scos fotografiile de la inceputul gradinitei , cand grupa era completa, si a nominalizat toti colegii si si a amintit momente haioase petrecute cu ei.Am incercat sa o ajut , pentru copii pragurile acestea sunt foarte importante.I am explicat ca intr adevar este un capitol care se incheie , insa vor urma momente frumoase si mai departe , o data cu scoala.I am promis ca vom vizita gradinita , colegii, clasa ei , ori de cate ori va dori acest lucru , ca de anul viitor , Ingrid va invata in aceeasi clasa, cu aceeasi educatoare , chiar cu o parte din colegii mici , care au ramas.Si vom merge in fiecare zi , sa o luam , ocazie cu care va zabovi, in curtea gradinitei , cu colegii ramasi.I am mai spus ca are o invatatoare foarte buna , care nu o va incarca cu teme , dictari , concursuri etc.Si ca se va apropia de ea , asa cum s a apropiat si de educatoare , ca vor veni colegi si prieteni noi in viata ei , ca e o etapa la fel de frumoasa daca stie sa caute momente speciale.

Si a pastrat obiceiul din timpul gradinitei , atunci cand ajungea acasa.Aseza caietele pentru copii, isi punea pantofi cu toc si incepeau gradinita, ea fiind educatoarea, de fapt.A pastrat si acum intonatia, obiceiurile educatoarei, dovada ca a avut un rol important in viata ei, mai ales ca ea este genul de copil care isi cauta repere, modele.

Noi , suntem socati.Pentru ca peste 2 saptamani , ea va implini 6 ani, pentru ca din toamna , ea va fi eleva .Si stam si ne amintim cum abia o puteam aduna , s o luam in brate, la cat de mica era, cand a aparut in viata noastra.Si cum ne uitam si la cealalta , care pe zi ce trece devine si ea un personaj cu dorinte, cu ambitii, cu personalitate.

Acum ne pregatim de vacanta, de petrecerea de ziua ei si de reintoarcerea mea la servici.Cam greu, de altfel, dupa 2 ani , e nevoie de ceva mobilizare , insa daca le stiu pe ele bine , mut muntii din loc daca e nevoie.

Aproape de 2

Putin a mai ramas pana la petrecerea cealalta, a celei mici, din august.Care mica , a crescut si ea , si e din ce in ce mai temperamentala, mai ambitioasa. Ea este opusul Dariei, cred ca am mai zis , este baietoaica, este agitata, este ca o vijelie atunci cand se porneste sau cand nu i iese ceva.Daria este ….feminina, este doclia, calma , ca o ploaie calda , marunta, ea analizeaza inainte, sora ei se arunca direct , fara sa stea pe ganduri.Recunosc , ca pentru fiecare , am invatat sa am abordari diferite , pentru ca ele sunt foarte diferite si pentru ca ce i se potriveste uneia, celeilate ii este total nepotrivit .Si invat multe , cu ele, si sunt convinsa ca mai am multe de descoperit , ca ne astepta niste etape faine rau de tot, cand vor creste si ne vom imprumuta pantofi, margelele, sau vom sta noi , sa ne gandim pe unde iesim sambata seara.Sau cand imi vor marturisi ca s au indragostit si multe altele.Cu ele , fiecare zi e unica , nu am timp sa ma pierd pe vreo canapea , decat atunci cand dorm, restul zilei fiind ocupat 100% de ele.

Cea mica vorbeste in ultimul timp din ce in ce mai mult, mai corect , mai bine directionat.Pentru ca nu foloseste niste cuvinte doar asa , ca le aude , ci le coreleaza , aseza exact cum trebuie.A crescut atat de mult , draga de ea !Nici nu mi vine sa cred ca va implini si ea 2 ani , acusi, acusi.Si e atat de delicioasa , pentru ca pe langa apucaturile de baietoi pe care le vad in ea , are ceva care te face sa o placi pe loc.

La capitolul dezvoltare, parametrii, masuratori , este un copil normal.O vad si pe ea destul de inalta, ca si sora ei, care poarta la picior 31.Are dentitia aproape completa, exceptand caninii, care nu cred ca apar curand.Suntem la etapa de renuntare la pampers , de renuntare la patut, se pare , pentru ca de ceva vreme , se cere cu mine si cu sora ei , la somn , de acomodare cu matusa care va ramane cu ele , cand eu ma voi intoarce la serviciu.Mananca orice, ea nu e mofturoasa , ea accepta orice , e mare fan legume , fructe , e clar ca e a mea .Este innebunita dupa rosii cu branza , dupa ardei rosu, ceapa, cirese, capsuni, orice.Sora ei , este mai selectiva , nu i plac toate.

Adora apa, nisipul, pantofii cu toc , cartile.Este din ce in ce mai atenta la Daria, este reperul ei, tot ce face ea este sfant , Daria are o influenta extrem de mare asupra ei, asadar Daria este ajutorul meu , cand plecam .In masina , Daria este sefa ei , ea ii da apa, biscuitii , suzeta .Acasa , la fel , ea este ajutorul meu , atunci cand e nevoie .

Are un vocabular foarte bogat si amuzant , unele ii ies teribil de amuzante : mococ=morcov, upup=porumb , care mai deunazi era op, spune „pe acoio” , cand vrea intr o anumita directie, pofoiu=portofelul, mani=bani, adei=ardei, papie=farfurie, meseie=mizerie, sapoiu=sapunul, niti=dinti, mafu=parfumul, enei=inel, a meu=al meu, ebelu=porumbelul, neteie=servetele, pie=paine, bataia=bratara.

Are ochii mari si rotunzi , spre verde , parul cretuliu si un zambet strengaresc , care o fac sa te lipesti imediat de ea…

Din copilaria voastra

De sarbatori , eu imi aduc aminte cu drag de toate traditiile.Care se respectau, mai ales ca am crescut la tara.Iar inainte de Craciun , cand parintii mei taiau porcul, era musai ca noi  copiii, sa urcam pe porc.Era fericire curata.

Dupa cum se stie noi stam la bloc.Insa avem si casa la iesirea din oras, asa ca acum inainte de Craciun, bunicul Lolu a cumparat un porc pentru a le urca pe fete sus pe el :).Ei bine nu prea a iesit figura.Daria a spus raspicat ca ei ii este  sila de el si putin frica, desi am ajuns cu mult dupa ce a fost taiat, parlit etc.Iar Ingrid , interesata de cu totul altceva, normal.Daria a tinut totusi sa l traga putin de urechi.Si sa savureze un sorici moale si gustos.

IMG_0581

IMG_0578

Asa ca , fete dragi, chiar daca nu traim la tara, bunicul a incercat sa aduca putin din magia sarbatorilor de altadata.Sunt convinsa ca veti aprecia atunci cand veti creste voi mari.

Copilarie

S a intamplat ca printr o conjunctura favorabila sa ajung sa vad casa in care am copilarit.Casa unde ne am nascut si unde am stat pana la 7 ani.Casa cu cele mai profunde si frumoase amintiri, cu cei mai buni colegi de joaca , cu cea mai mare curte posibila si multe aventuri.Am stat si am privit minute in sir curtea , care era neschimbata, casa care parca era la fel , parca nu au trecut 20 de ani peste ea.Nu am indraznit sa intru, mi ar fi placut sa vad in interior, sa vad camerele , sa vad bucataria noastra de vara unde mama gatea cele mai bune mancaruri posibile, sa vad curtea din spate unde ne harjoneam cat era ziua de lunga si multe altele.M am multumit cu ceea ce am vazut , am privit o cat sa nu deranjez pe nimeni si tot ce pot spune e ca mi s a umplut sufletul de nostalgie, de emotie si mi au trecut prin fata ochilor franturi din copilarie, fetele prietenilor, toate nebuniile pe care le „dezbateam”.Am avut o copilarie minunata asa cum ar trebui sa fie in cazul fiecarui copil.Mi ar placea ca si Daria sa aiba amintiri frumoase , emotionante din copilaria ei, drept pentru care  voi avea grija  sa aiba o copilarie asa cum am avut eu: frumoasa, linistita, armonioasa.

Povestea mea- leapsa

Am mai spus.Nu mi place sa raman datoare, nici macar moral :).Asa ca , profit de o repriza de somn a piticei si raspund cu drag invitatiei Luminitei.Bun.Toata copilaria , de fapt pana pe la vreo 8 ani , ne am petrecut o schimband generatii de prieteni , de gradinite  si de scoli.Tata era politist, iar pe vremea aceea era la ordinea zilei mutatul dintr o parte in alta.Ne am mutat de 2 ori , pana sa ne stabilim intr un loc.Nu a fost prea grozav.De abia apucam sa ne facem prieteni, sa ne integram in mediul nou , sa ne cunoastem educatoarele, colegii  ca trebuia sa ne mutam.Pana pe la 7 ani am stat la casa.Asa cum ne doream, cu curte mare , cu verdeata , cu spatiu de alergatura ,  aveam un catel pe care culmea il chema Ursu , asa cum se numeste ciobanescul nostru de acum si  pe  Mara , cainele politist al tatalui meu , care era mascota noastra, normal, ca doar eram trei copii plini de energie, de idei care mai de care etc.Cand imi amintesc cate faceam , Doamne…Am fost de fapt 4 copii……fratele nostru, Alin se numea , a murit la 1 an si jumatate.Nu am amintiri despre el , eram mult prea mica , l am cunoscut mai tarziu,  din poze.Era mai mare cu vreo 2 ani decat mine.Nici nu vreau sa mi imaginez ce a fost in sufletul parintilor mei , la vremea aceea.Bun.La 8 ani ne am mutat la bloc, nu in oras, ci la vreo 40 de km de Pitesti.Era o comuna , de fapt este , care are un cartier de blocuri.Ne am cumparat un apartament acolo.Tatal meu , acum pensionar,  dupa 35 de ani de munca locuieste aici.Are si un catel , care ii tine companie, Dixie.Incerc sa ajung cat pot de des la el , dar de cand o avem pe Daria , e mai greu.Am urmat scoala generala si gimnaziul in comuna.Si nu va imaginati ca mediul scolar este unul defavorizat daca stai la tara.Cel putin , in perioada in care eram noi elevi , am avut parte de profesori extrordinari si daca stiu ce stiu astazi se datoreaza si lor , categoric.Cel putin , profesorul meu de romana, Dl.Ica Cojocaru a fost un exemplu de viata, de ambitie si de inteligenta pentru mine.Am avut o copilarie frumoasa , chiar si asa , schimband mediul o data la 3 ani.Eu eram copilul docil , sensibil si ambitios al familiei.Nu le am creat alor mei nici o problema , de cand ma stiu.Se mandreau foarte mult cu mine.Imi placea sa invat si sa citesc mult.Erau momente cand se rugau se mine sa ies afara la joaca , cu copiii.Asta pe la vreo 10-11 ani.Temele , intotdeauna mi le faceam singura , ei doar ma verificau , seara.Mi a placut mult si matematica.Drept pentru care m au dat la meditatie, la matematica,   de la 12 ani .Ma duceam de placere, aveam o profesoara frumoasa si calma , de la care plecam intotdeauna cu si mai multe cunostinte.Se apropia vremea liceului.Eram ambitioasa, mi am dorit sa plec de acolo si sa  ajung la un liceu bun din oras.Am invatat non stop in anul in care am dat la liceu.Am intrat la cel mai bun liceu din oras , in 1998, cu media 9,16, la Colegiul Liceal Zinca Golescu.Era la concurenta acerba cu Liceul Balcescu.Ai mei au fost foarte mandri , tin minte ca nu si mai incapeau in piele de bucurie.Mai ales ca eram intotdeauna „vizata”  , fiind fiica politistului.A fost momentul in care mi am luat viata in maini , sa zic asa.M am mutat in oras , a trebuit sa ma descurc singura , sa ma organizez , sa ma chibzuiesc si sa invat.Aveam 15 ani.Mi era greu , eram copil venit de la tara , mi a trebuit o perioada de timp pana m am adaptat.La fiecare sfarsit de saptamana evadam acasa , la ai mei.Cand venea duminica , era o corvoada.Drum , bagaje, carti carate dupa mine etc.Pana la urma m am integrat.Adica a inceput sa mi placa mai mult aici, decat acasa :).Si crescusem , asadar ,  ideile , conceptiile, prioritatile si perspectivele erau altele de acum inainte.La aproape 18 ani l am cunoscut pe Alin.Era perioada Bac ului.Am invatat de am rupt pentru toate examenele de final.Satisfactiile au fost pe masura.Am intrat a 15 – a , la facultate la Turism Servicii , fara taxa.Dar…..din cauza unei taxe de 75 de ron pe vremea aceea, de a carei existenta am aflat prea tarziu , dupa examen am plecat direct la mare , m au trecut prima ….la cu taxa :(.Asa ca am platit 4 ani de facultate.La 21 de ani m am angajat prima oara.Consultant vanzari la Orange.A fost primul job ,  au fost primii mei bani , in afara de ce primeam de la parinti, a fost o perioada in care am invatat extrem de multe , a fost o rampa de lansare, pentru mine.La 22 de ani , mi am pierdut mama.A fost una dintre loviturile crunte din viata mea , peste care nu mi am imaginat vreodata ca o sa pot trece , la cat de mult am iubit o si la cat de bine ne intelegeam.Dumnezeu mi a indreptat pasii insa mai departe si m a purtat cu tarie prin viata. La 23 de ani m am casatorit cu Alin.O alegere foarte buna :).La 24 de ani , am aflat ca se tin interviuri pentru angajari in Brd.Mi am dorit sa lucrez in domeniul serviciilor bancare, mai ales ca mi au placut cifrele foarte mult.Mi am facut curaj si m am dus.A fost un interviu greu , concurenta mare , personaje  venite din alte banci, deci cu experienta.M am facut remarcata si m au angajat.A fost inca o satisfactie personala si un vis implinit.Am lucrat 2 ani , in Brd , dupa care m am gandit ca e vremea sa merg mai sus.Mi a placut tot timpul sa fiu independenta financiar , sa am salariul meu , sa fac ce vreau cu el, cand vreau.Nu sunt facuta sa fiu casnica , clar.Acum 2 ani , am primit o oferta din partea altei banci.Asa ca , am schimbat banca , mediul , jobul , functia, tot.Nu aveam cum sa refuz :D.Am ramas insarcinata cu Daria.Nu a fost planificat, chiar renuntasem la idee dupa o sarcina pierduta.Eeee, dar fix atunci se intampla :).Momentan , sunt in concediu de ingrijire copil :)).Mai am vreo 5 luni de stat pe acasa , dupa care back to work, de la 9 la 5, cu agende, intalniri, deadline uri si altele .Provocari sunt sigura ca ma asteapta si de acum inainte.Mi am dorit spre exemplu , in adolescenta , sa lucrez in televiziune.Poate  mi se tragea si de la diversele concursuri de modelling la care participam.Da, am cochetat ceva timp si cu moda :).Insa , am renuntat pe parcurs, nu mai puteam pleca pe oriunde , oricand, venea examenul la facultate, l am cunoscut pe Alin etc.Cam asta e povestea mea, ca sa nu ies din tema blogului.Sa mearga mai departe catre…..Gabi si Roxana, daca au timp si placere sa ne dezvaluie aventurile lor .Mie mi a placut sa fac o incursiune in trecut, desi acuma vad ca am scris o gramada :)).Si am sarit peste multe!