Despre ghiozdane, vise si curiozitati

Peste o saptamana ne asteapta o zi extrem de emotionanta.De ambele parti , pentru ca si noi si Daria , suntem nerabdatori, curiosi, emotionati si in acelasi timp constienti de cum au trecut 6 ani pe langa noi , de faptul ca intr o saptamana vom avea un scolar in familie.Pentru ca in momentul in care ajungi in fata unor etape precum scoli, gradinite , examene, parca iti dai seama cum au trecut niste ani , cum apar capitole noi , provocari , asteptari , vise si dorinte.
Daria, este nerabdatoare , toata vacanta , am vorbit despre cum va fi la scoala, oare cum vor fi colegii, doamna invatatoare, cum va arata clasa, cum vor fi temele si multe altele , curiozitati normale , pe care am incercat sa le depasim cu multa rabdare , cuvinte alese cu grija si multa intelepciune.Pentru ca , am incercat sa i prezint acest nou capitol , un pic mai ….cald, mai apropiat de ceea ce isi imagineaza ea , realitatea fiind de fapt , mai dura , da , cu multe teme , cu ghiozdane pline cu carti si timp zero pentru o  copilarie, care se sfarseste cam brusc, atunci cand intra in acest sistem .
Nu stiu cati copii sunt pregatiti din punct de vedere emotional , atunci cand incep scoala.Iar daca se adauga si niste ghiozadane pline cu carti , caiete si niste zeci de teme pentru acasa , sau mai grav o voce ridicata a invatatorului , multi se pierd , inca de la inceput .

Ghiozdanul ei , e plin cu vise , momentan .Cu dorinte , cu timp de joaca , cu teme putine , cu zburdat in drum spre scoala si rasete cand se intoarce .Ochii ii sclipesc de curiozitate , atunci cand vorbim despre scoala.Si voi incerca cat pot sa nu o dezamagesc , stiu ca are o invatatoare care o va ajuta foarte mult , care ii va aborda „altfel” , macar emotional.Si mai stiu ca noi , parintii , putem fi vocea unor schimbari , daca dorim .

E mult de discutat despre sistemul de invatamant , despre lacune , despre abordari si respect , despre programe si activitati.Sunt convinsa ca voi scrie mult despre acest capitol.

Va urma ,

Anunțuri

Pentru cei 6 ani

Dariuta mea draga ,

Nu puteam sa nu scriu aici , cateva randuri, intr un moment atat de important pentru tine si pentru noi….pentru cei 6 anisori ai tai, pentru petrecerea pe care ai asteptat o atat de mult , pentru ca ai avut invitate personaje preferate ….pentru ca ai fost alaturi de prietenii tai dragi …

Iti doresc …iubire , draga mea draga , noroc, curaj sa fii tu, curaj sa infrunti orice umbra , sau nereusita,  sau orice ti se va parea ca sta in calea ta.Iti doresc fericire , oameni frumosi  in preajma ta  , calzi , la fel ca tine .

Iti mai doresc sa ti pastrezi zambetul asta minunat , de acum , plin de inocenta.Putin din privirea ochisorilor tai mici , insa plini de  visuri  si planuri marete.Sa fii buna , Dariuta mea , sa fii inteleapta , toleranta, ambitioasa atunci cand trebuie.

Sa ti amintesti cum discutam noi seara , despre diverse , cum ai procedat intr o situatie , daca a fost bine ori nu. Sa nu renunti niciodata atunci cand tu consideri ca poti , ca merita .Eu te voi sprijini, intotdeauna.

Acum….iti doresc sa te bucuri de copilarie , sa te joci, draga mea , sa visezi, sa te lasi purtata oriunde vei vrea tu , mai tarziu, va veni o vreme , in care vei fi conditionata , poate, sa razi , sa joci sotronul , in fata blocului, la bunici, sa alergi oriunde vor piciorusele si inima ta , sa dormi pana tarziu, sa scrii atunci cand ai tu chef si sa intram in casa , doar atunci cand obosim , de atata joaca si alergat.

Te iubim , Dariuta noastra!

iulie 2015,

Pentru cei 6 ani

Dariuta mea draga ,

Nu puteam sa nu scriu aici , cateva randuri, intr un moment atat de important pentru tine si pentru noi….pentru cei 6 anisori ai tai, pentru petrecerea pe care ai asteptat o atat de mult , pentru ca ai avut invitate personaje preferate ….pentru ca ai fost alaturi de prietenii tai dragi …

Iti doresc …iubire , draga mea draga , noroc, curaj sa fii tu, curaj sa infrunti orice umbra , sau nereusita,  sau orice ti se va parea ca sta in calea ta.Iti doresc fericire , oameni frumosi  in preajma ta  , calzi , la fel ca tine .

Iti mai doresc sa ti pastrezi zambetul asta minunat , de acum , plin de inocenta.Putin din privirea ochisorilor tai mici , insa plini de  visuri  si planuri marete.Sa fii buna , Dariuta mea , sa fii inteleapta , toleranta, ambitioasa atunci cand trebuie.

Sa ti amintesti cum discutam noi seara , despre diverse , cum ai procedat intr o situatie , daca a fost bine ori nu. Sa nu renunti niciodata atunci cand tu consideri ca poti , ca merita .Eu te voi sprijini, intotdeauna.

Acum….iti doresc sa te bucuri de copilarie , sa te joci, draga mea , sa visezi, sa te lasi purtata oriunde vei vrea tu , mai tarziu, va veni o vreme , in care vei fi conditionata , poate, sa razi , sa joci sotronul , in fata blocului, la bunici, sa alergi oriunde vor piciorusele si inima ta , sa dormi pana tarziu, sa scrii atunci cand ai tu chef si sa intram in casa , doar atunci cand obosim , de atata joaca si alergat.

Te iubim , Dariuta noastra!

iulie 2015,

Un capitol

Marturisesc ca m am tinut tare , doar pentru a nu o emotiona pe ea , mai mult decat era.Insa am avut un nod in gat , mai toata serbarea ei.Ultima ei serbare, de la gradinita.S a pregatit foarte mult , a asteptat cu foarte mare nerabdare sa vina si acest moment , desi parca am simtit o ca ar mai vrea un ragaz, ca ar mai vrea ca timpul sa se opreasca putin , acolo.Rolul de anul acesta a fost unul cu o incarcatura suficient de mare , cat sa i ridice emotiile mai mult decat erau .Insa si a dozat totul perfect, mi a demonstrat din nou cat de organizata , cat de stapana pe diverse  situatii poate fi , desi emotiile erau foarte mari.La final, si a imbratisat educatoarea, in semn de multumire pentru tot ceea ce a invatat, pentru cei 3 ani petrecuti impreuna, imbratisare urmata de promisiunea solemna ca isi ia  doar la revedere.Am simtit o ca are regrete, acasa cand am ajuns,  a scos fotografiile de la inceputul gradinitei , cand grupa era completa, si a nominalizat toti colegii si si a amintit momente haioase petrecute cu ei.Am incercat sa o ajut , pentru copii pragurile acestea sunt foarte importante.I am explicat ca intr adevar este un capitol care se incheie , insa vor urma momente frumoase si mai departe , o data cu scoala.I am promis ca vom vizita gradinita , colegii, clasa ei , ori de cate ori va dori acest lucru , ca de anul viitor , Ingrid va invata in aceeasi clasa, cu aceeasi educatoare , chiar cu o parte din colegii mici , care au ramas.Si vom merge in fiecare zi , sa o luam , ocazie cu care va zabovi, in curtea gradinitei , cu colegii ramasi.I am mai spus ca are o invatatoare foarte buna , care nu o va incarca cu teme , dictari , concursuri etc.Si ca se va apropia de ea , asa cum s a apropiat si de educatoare , ca vor veni colegi si prieteni noi in viata ei , ca e o etapa la fel de frumoasa daca stie sa caute momente speciale.

Si a pastrat obiceiul din timpul gradinitei , atunci cand ajungea acasa.Aseza caietele pentru copii, isi punea pantofi cu toc si incepeau gradinita, ea fiind educatoarea, de fapt.A pastrat si acum intonatia, obiceiurile educatoarei, dovada ca a avut un rol important in viata ei, mai ales ca ea este genul de copil care isi cauta repere, modele.

Noi , suntem socati.Pentru ca peste 2 saptamani , ea va implini 6 ani, pentru ca din toamna , ea va fi eleva .Si stam si ne amintim cum abia o puteam aduna , s o luam in brate, la cat de mica era, cand a aparut in viata noastra.Si cum ne uitam si la cealalta , care pe zi ce trece devine si ea un personaj cu dorinte, cu ambitii, cu personalitate.

Acum ne pregatim de vacanta, de petrecerea de ziua ei si de reintoarcerea mea la servici.Cam greu, de altfel, dupa 2 ani , e nevoie de ceva mobilizare , insa daca le stiu pe ele bine , mut muntii din loc daca e nevoie.

Un capitol

Marturisesc ca m am tinut tare , doar pentru a nu o emotiona pe ea , mai mult decat era.Insa am avut un nod in gat , mai toata serbarea ei.Ultima ei serbare, de la gradinita.S a pregatit foarte mult , a asteptat cu foarte mare nerabdare sa vina si acest moment , desi parca am simtit o ca ar mai vrea un ragaz, ca ar mai vrea ca timpul sa se opreasca putin , acolo.Rolul de anul acesta a fost unul cu o incarcatura suficient de mare , cat sa i ridice emotiile mai mult decat erau .Insa si a dozat totul perfect, mi a demonstrat din nou cat de organizata , cat de stapana pe diverse  situatii poate fi , desi emotiile erau foarte mari.La final, si a imbratisat educatoarea, in semn de multumire pentru tot ceea ce a invatat, pentru cei 3 ani petrecuti impreuna, imbratisare urmata de promisiunea solemna ca isi ia  doar la revedere.Am simtit o ca are regrete, acasa cand am ajuns,  a scos fotografiile de la inceputul gradinitei , cand grupa era completa, si a nominalizat toti colegii si si a amintit momente haioase petrecute cu ei.Am incercat sa o ajut , pentru copii pragurile acestea sunt foarte importante.I am explicat ca intr adevar este un capitol care se incheie , insa vor urma momente frumoase si mai departe , o data cu scoala.I am promis ca vom vizita gradinita , colegii, clasa ei , ori de cate ori va dori acest lucru , ca de anul viitor , Ingrid va invata in aceeasi clasa, cu aceeasi educatoare , chiar cu o parte din colegii mici , care au ramas.Si vom merge in fiecare zi , sa o luam , ocazie cu care va zabovi, in curtea gradinitei , cu colegii ramasi.I am mai spus ca are o invatatoare foarte buna , care nu o va incarca cu teme , dictari , concursuri etc.Si ca se va apropia de ea , asa cum s a apropiat si de educatoare , ca vor veni colegi si prieteni noi in viata ei , ca e o etapa la fel de frumoasa daca stie sa caute momente speciale.

Si a pastrat obiceiul din timpul gradinitei , atunci cand ajungea acasa.Aseza caietele pentru copii, isi punea pantofi cu toc si incepeau gradinita, ea fiind educatoarea, de fapt.A pastrat si acum intonatia, obiceiurile educatoarei, dovada ca a avut un rol important in viata ei, mai ales ca ea este genul de copil care isi cauta repere, modele.

Noi , suntem socati.Pentru ca peste 2 saptamani , ea va implini 6 ani, pentru ca din toamna , ea va fi eleva .Si stam si ne amintim cum abia o puteam aduna , s o luam in brate, la cat de mica era, cand a aparut in viata noastra.Si cum ne uitam si la cealalta , care pe zi ce trece devine si ea un personaj cu dorinte, cu ambitii, cu personalitate.

Acum ne pregatim de vacanta, de petrecerea de ziua ei si de reintoarcerea mea la servici.Cam greu, de altfel, dupa 2 ani , e nevoie de ceva mobilizare , insa daca le stiu pe ele bine , mut muntii din loc daca e nevoie.

Momente in care imi dau seama cum trece timpul

 Sunt  multe momente, de genul acesta, da .Insa nu am timp sa le scriu , sa le organizez.

Acum cateva zile am intrat cu Daria la Zara.Cautam o pereche de blugi.Dupa ce am decis impreuna cam ce luam la probat , dupa ce am probat ce aveam cu noi , ea a declarat ca o perche dintre cele alese imi vine chiar “misto”.Nu stiu de unde le scoate, nu folosesc des cuvantul.M a topit, mi am dat seama cat a crescut, cat e de frumos sa merg cu ea la cumparaturi, sa alegem, sa observam, sa vedem cam ce si cum se mai poarta. Ea este trendy, ii plac rochiile, multe rochii, iarna, vara , rochiile sunt preferate ei.Si ale mele, recunosc, insa in ultimul timp , intre parc , alergat , cumparaturi , carut , aleg jeansii.

Este atat de senzuala, nu stiu , are ceva , special, e foarte feminina, are cateodata cate o privire , care imi taie respiratia cat e de frumoasa.Da, pot fi  subiectiva, insa uitandu ma pe langa noi, pe langa ea , e o fetita tare expresiva , iar fizic are multe avantaje, care pe viitor o vor transforma intr o femeie si mai frumoasa decat acum.Este foarte inalta, are niste picioare enorm de lungi , are nasucul carn si ochii ….plini de mesaje.

Ea a crescut, aproape ca e independenta total.Nu mi cere ajutorul decat atunci cand o situatie o depaseste efectiv datorita varstei, in rest , se descurca singura.

Simte si ea ca e frumoasa , o vad cum se admira in oglinda , dupa ce se imbraca, o vad cu cata gratie isi trece peria prin par, cum isi asorteaza ea hainele, cum fuge repede la parfumurile mele si oscileaza cu care sa se dea .

O vad o tipa foarte cocheta si foarte sexy cand va creste ea , are gusturi de pe acum stie clar ce vrea , cum vrea.

Se uita printre  hainele mele si imi atrage atentia ca nu am mai imbracat nu stiu ce haina, sau ca nu m a vazut deloc in geaca de piele neagra , care ii place si ei foarte mult, de altfel.

Nu lipsesc momentele in care e copilaroasa, stangace , in care ii place sa se rasfete la mine in brate, isi da si ea seama ca a crescut si trage de timp cumva , vede bebelusul casei cum se pisiceste si vrea si ea.

Inca imi poarta pantofii in casa , zilnic , ii place sa se imbrace in rochii si sa si ia pantofi cu toc.Asa cocotata pe tocuri, aproape ca mi ajunge la umar …si vad un viitor nu foarte indepartat in care vom imparti nu numai pantofii, ci si hainele, bijuteriile si experientele noi care ne asteapta pe amandoua , pe acolo, pe undeva…

 Da, momente care ma fac sa ma trezesc la realitate si sa vad ca fetita timida, mica si draguta se transforma usor , usor intr o domnisoara cu principii, cu viziuni diverse asupra situatiilor prin care trece ea , cu o independenta care prinde aripi din ce in ce mai mult…

WP_20141108_012

 

 

WP_20141108_010

WP_20141108_006

WP_20141108_020

In vacanta

Prima vacanta a ei fara noi.Doar cu bunicii.Una cam greu de digerat si de acomodat pentru mine.Mi a fost foarte greu fara ea , atatea zile, fara rutina noastra, fara galagia ei.M a surprins totodata decizia ei de a pleca fara noi.Este prima data cand nu se razgandeste, a fost foarte hotarata sa plece, chiar ne a comunicat ca ea a crescut si nu mai e bebelus si nu va plange dupa noi, sa stam linistiti ca ea va fi bine.Evident ca acolo a fost distractie maxima , rasfat maxim, iar majoritatea timpului a stat numai si numai in apa.Ori pe plaja , ori la piscina mai mult.De fiecare data cand o sunam , isi cerea scuze ca „ea are treaba cu Lolu ( bunicul) si ma intelege ca mi e dor de ea , insa este ocupata acum „.Pe de alta parte ma bucur ca a venit momentul in care ea ia astfel de decizii, de a pleca fara noi, de a se detasa putin de noi.Ma gandeam cum va fi cand imi va cere sa plece in tabere, excursii.Nu stiu inca ce vom face, cum vom face, mai e timp pana atunci.

Bunicul a imortalizat o zi de piscina a piticei, zi care a fost exclusiv in apa, eu asa vad din poze .

 

Această prezentare necesită JavaScript.