Despre ghiozdane, vise si curiozitati

Peste o saptamana ne asteapta o zi extrem de emotionanta.De ambele parti , pentru ca si noi si Daria , suntem nerabdatori, curiosi, emotionati si in acelasi timp constienti de cum au trecut 6 ani pe langa noi , de faptul ca intr o saptamana vom avea un scolar in familie.Pentru ca in momentul in care ajungi in fata unor etape precum scoli, gradinite , examene, parca iti dai seama cum au trecut niste ani , cum apar capitole noi , provocari , asteptari , vise si dorinte.
Daria, este nerabdatoare , toata vacanta , am vorbit despre cum va fi la scoala, oare cum vor fi colegii, doamna invatatoare, cum va arata clasa, cum vor fi temele si multe altele , curiozitati normale , pe care am incercat sa le depasim cu multa rabdare , cuvinte alese cu grija si multa intelepciune.Pentru ca , am incercat sa i prezint acest nou capitol , un pic mai ….cald, mai apropiat de ceea ce isi imagineaza ea , realitatea fiind de fapt , mai dura , da , cu multe teme , cu ghiozdane pline cu carti si timp zero pentru o  copilarie, care se sfarseste cam brusc, atunci cand intra in acest sistem .
Nu stiu cati copii sunt pregatiti din punct de vedere emotional , atunci cand incep scoala.Iar daca se adauga si niste ghiozadane pline cu carti , caiete si niste zeci de teme pentru acasa , sau mai grav o voce ridicata a invatatorului , multi se pierd , inca de la inceput .

Ghiozdanul ei , e plin cu vise , momentan .Cu dorinte , cu timp de joaca , cu teme putine , cu zburdat in drum spre scoala si rasete cand se intoarce .Ochii ii sclipesc de curiozitate , atunci cand vorbim despre scoala.Si voi incerca cat pot sa nu o dezamagesc , stiu ca are o invatatoare care o va ajuta foarte mult , care ii va aborda „altfel” , macar emotional.Si mai stiu ca noi , parintii , putem fi vocea unor schimbari , daca dorim .

E mult de discutat despre sistemul de invatamant , despre lacune , despre abordari si respect , despre programe si activitati.Sunt convinsa ca voi scrie mult despre acest capitol.

Va urma ,

Anunțuri

Un capitol

Marturisesc ca m am tinut tare , doar pentru a nu o emotiona pe ea , mai mult decat era.Insa am avut un nod in gat , mai toata serbarea ei.Ultima ei serbare, de la gradinita.S a pregatit foarte mult , a asteptat cu foarte mare nerabdare sa vina si acest moment , desi parca am simtit o ca ar mai vrea un ragaz, ca ar mai vrea ca timpul sa se opreasca putin , acolo.Rolul de anul acesta a fost unul cu o incarcatura suficient de mare , cat sa i ridice emotiile mai mult decat erau .Insa si a dozat totul perfect, mi a demonstrat din nou cat de organizata , cat de stapana pe diverse  situatii poate fi , desi emotiile erau foarte mari.La final, si a imbratisat educatoarea, in semn de multumire pentru tot ceea ce a invatat, pentru cei 3 ani petrecuti impreuna, imbratisare urmata de promisiunea solemna ca isi ia  doar la revedere.Am simtit o ca are regrete, acasa cand am ajuns,  a scos fotografiile de la inceputul gradinitei , cand grupa era completa, si a nominalizat toti colegii si si a amintit momente haioase petrecute cu ei.Am incercat sa o ajut , pentru copii pragurile acestea sunt foarte importante.I am explicat ca intr adevar este un capitol care se incheie , insa vor urma momente frumoase si mai departe , o data cu scoala.I am promis ca vom vizita gradinita , colegii, clasa ei , ori de cate ori va dori acest lucru , ca de anul viitor , Ingrid va invata in aceeasi clasa, cu aceeasi educatoare , chiar cu o parte din colegii mici , care au ramas.Si vom merge in fiecare zi , sa o luam , ocazie cu care va zabovi, in curtea gradinitei , cu colegii ramasi.I am mai spus ca are o invatatoare foarte buna , care nu o va incarca cu teme , dictari , concursuri etc.Si ca se va apropia de ea , asa cum s a apropiat si de educatoare , ca vor veni colegi si prieteni noi in viata ei , ca e o etapa la fel de frumoasa daca stie sa caute momente speciale.

Si a pastrat obiceiul din timpul gradinitei , atunci cand ajungea acasa.Aseza caietele pentru copii, isi punea pantofi cu toc si incepeau gradinita, ea fiind educatoarea, de fapt.A pastrat si acum intonatia, obiceiurile educatoarei, dovada ca a avut un rol important in viata ei, mai ales ca ea este genul de copil care isi cauta repere, modele.

Noi , suntem socati.Pentru ca peste 2 saptamani , ea va implini 6 ani, pentru ca din toamna , ea va fi eleva .Si stam si ne amintim cum abia o puteam aduna , s o luam in brate, la cat de mica era, cand a aparut in viata noastra.Si cum ne uitam si la cealalta , care pe zi ce trece devine si ea un personaj cu dorinte, cu ambitii, cu personalitate.

Acum ne pregatim de vacanta, de petrecerea de ziua ei si de reintoarcerea mea la servici.Cam greu, de altfel, dupa 2 ani , e nevoie de ceva mobilizare , insa daca le stiu pe ele bine , mut muntii din loc daca e nevoie.

Un capitol

Marturisesc ca m am tinut tare , doar pentru a nu o emotiona pe ea , mai mult decat era.Insa am avut un nod in gat , mai toata serbarea ei.Ultima ei serbare, de la gradinita.S a pregatit foarte mult , a asteptat cu foarte mare nerabdare sa vina si acest moment , desi parca am simtit o ca ar mai vrea un ragaz, ca ar mai vrea ca timpul sa se opreasca putin , acolo.Rolul de anul acesta a fost unul cu o incarcatura suficient de mare , cat sa i ridice emotiile mai mult decat erau .Insa si a dozat totul perfect, mi a demonstrat din nou cat de organizata , cat de stapana pe diverse  situatii poate fi , desi emotiile erau foarte mari.La final, si a imbratisat educatoarea, in semn de multumire pentru tot ceea ce a invatat, pentru cei 3 ani petrecuti impreuna, imbratisare urmata de promisiunea solemna ca isi ia  doar la revedere.Am simtit o ca are regrete, acasa cand am ajuns,  a scos fotografiile de la inceputul gradinitei , cand grupa era completa, si a nominalizat toti colegii si si a amintit momente haioase petrecute cu ei.Am incercat sa o ajut , pentru copii pragurile acestea sunt foarte importante.I am explicat ca intr adevar este un capitol care se incheie , insa vor urma momente frumoase si mai departe , o data cu scoala.I am promis ca vom vizita gradinita , colegii, clasa ei , ori de cate ori va dori acest lucru , ca de anul viitor , Ingrid va invata in aceeasi clasa, cu aceeasi educatoare , chiar cu o parte din colegii mici , care au ramas.Si vom merge in fiecare zi , sa o luam , ocazie cu care va zabovi, in curtea gradinitei , cu colegii ramasi.I am mai spus ca are o invatatoare foarte buna , care nu o va incarca cu teme , dictari , concursuri etc.Si ca se va apropia de ea , asa cum s a apropiat si de educatoare , ca vor veni colegi si prieteni noi in viata ei , ca e o etapa la fel de frumoasa daca stie sa caute momente speciale.

Si a pastrat obiceiul din timpul gradinitei , atunci cand ajungea acasa.Aseza caietele pentru copii, isi punea pantofi cu toc si incepeau gradinita, ea fiind educatoarea, de fapt.A pastrat si acum intonatia, obiceiurile educatoarei, dovada ca a avut un rol important in viata ei, mai ales ca ea este genul de copil care isi cauta repere, modele.

Noi , suntem socati.Pentru ca peste 2 saptamani , ea va implini 6 ani, pentru ca din toamna , ea va fi eleva .Si stam si ne amintim cum abia o puteam aduna , s o luam in brate, la cat de mica era, cand a aparut in viata noastra.Si cum ne uitam si la cealalta , care pe zi ce trece devine si ea un personaj cu dorinte, cu ambitii, cu personalitate.

Acum ne pregatim de vacanta, de petrecerea de ziua ei si de reintoarcerea mea la servici.Cam greu, de altfel, dupa 2 ani , e nevoie de ceva mobilizare , insa daca le stiu pe ele bine , mut muntii din loc daca e nevoie.